Terapia hormonală la femeile cu diabet: riscuri cardiovasculare crescute
Un nou studiu scoate la iveală riscurile semnificative asociate cu terapia de substituție hormonală (HRT) la femeile aflate la menopauză și diagnosticate cu diabet zaharat de tip 2. Conform cercetărilor prezentate cu ocazia reuniunii anuale a Asociației Europene pentru Studiul Diabetului (EASD) de la Viena, utilizarea HRT sub formă de pastile orale dublează riscul de embolie pulmonară și mărește cu 21% riscul de boală coronariană față de folosirea plasturilor transdermici.
Terapia hormonală este frecvent utilizată pentru a ameliora simptomele neplăcute ale menopauzei, cum ar fi bufeurile și transpirațiile excesive. Aceasta poate fi aplicată fie prin administrare orală, fie prin metode alternative precum plasturi, geluri sau creme.
Până acum, cercetările referitoare la riscurile asociate cu HRT pentru femeile cu diabet au fost limitate, în ciuda prevalenței tot mai mari a acestei boli la cele din perioada postmenopauză. Autorii studiului au utilizat date din baza globală TriNetX, care include informații medicale de la 140 de organizații din Europa și Statele Unite, pentru a explora aceste riscuri.
Studiul a implicat 36.855 de femei cu o vârstă medie de 59 de ani, analizate pe parcursul a cinci ani. Au fost investigate evenimente precum embolia pulmonară, tromboza venoasă profundă, boala coronariană, accidentul vascular cerebral ischemic și cancerele sensibile la estrogen.
Analizând rezultatele, cercetătorii au observat o diferență semnificativă între metodele de administrare ale HRT. Femeile cu diabet zaharat de tip 2 care au optat pentru terapia orală au avut un risc dublu de embolie pulmonară și un risc crescut cu 21% de boală coronariană, comparativ cu cele care au folosit plasturi transdermici. În schimb, nu au fost înregistrate diferențe notabile în ceea ce privește riscurile de tromboză venoasă profundă, AVC sau cancere.
Explicația cercetătorilor constă în faptul că administrarea orală determină metabolizarea estrogenului la nivelul ficatului, afectând astfel echilibrul proteinelor implicate în coagulare. În contrast, metoda transdermică permite estrogenului să ajungă direct în circulație, reducând astfel riscurile asociate.
Comparând rezultatele cu cele ale femeilor cu diabet zaharat care nu urmează niciun tratament hormonal, s-a observat că utilizarea plasturilor transdermici reduce riscul de boală coronariană cu 25% fără a crește riscurile de embolie pulmonară sau tromboză.
Dr. Matthew Anson, coordonator al studiului de la Universitatea Liverpool, a declarat: „Rezultatele studiului nostru indică faptul că utilizarea dozelor aprobate de terapie hormonală administrată prin plasturi transdermici este sigură pentru femeile de vârstă mijlocie cu diabet zaharat de tip 2, fără a crește riscurile de complicații cardiovasculare sau cancere.”
Cercetătorii subliniază că decizia de a începe terapia hormonală este complexă pentru multe femei și speră ca aceste informații să ajute atât paciente, cât și medici, în alegerea opțiunii celei mai potrivite.
Este important de menționat că studiul este retrospectiv, bazat pe date reale, iar majoritatea participanților au fost femei de etnie caucaziană, ceea ce limitează aplicabilitatea concluziilor pentru alte grupuri etnice.
Aceste descoperiri evidențiază necesitatea personalizării terapiilor hormonale pentru femeile cu diabet zaharat de tip 2, având în vedere selectarea metodei de administrare, pentru a minimiza riscurile cardiovasculare și a îmbunătăți astfel calitatea vieții.
