Eșecurile administrative înghit resursele publice an de an
Un studiu efectuat de compania de consultanță Frames scoate la iveală faptul că eșecurile în administrația publică românească generează pierderi semnificative pentru PIB, afectând în mod direct viața cotidiană a cetățenilor. Din păcate, consecințele acestor falimente rămân deseori nepedepsite, iar scuzele se multiplică într-un ciclu interminabil.
Imunitatea ca rezultat al structurii instituționale
Analiza evidențiază faptul că impunitatea nu este întâmplătoare, ci provine dintr-o arhitectură instituțională menită să disipeze responsabilitatea. Mulți români s-au confruntat cu întrebări legate de absenteismul proiectelor promițătoare, cum ar fi construcția unui spital sau a unei autostrăzi. Răspunsul lor: „s-au respectat procedurile” – un argument care pare a proteja incompetența.
Fragmentarea responsabilității în decizii
Potrivit experților, incompetența găsește o susținere solidă în procesul decizional fragmentat. În ministere și agenții, nicio decizie majoră nu este atribuită unui individ, ci trece printr-un labirint de grupuri de lucru și comisii. Această „colectivizare” a deciziilor acționează ca un scut care diluează vina, făcând imposibilă localizarea responsabilității în cazul unui eșec.
„În momentul în care un proiect nu reușește, responsabilitatea este atât de dispersată încât devine imposibil de stabilit cine este de vină”, declară Adrian Negrescu, managerul Frames.
Confuzia dintre conformitate și eficiență
O trăsătură problematică a administrației românești este echivalența falsă între legalitate și eficiență. În mediul privat, un manager care respectă regulile dar duce compania în faliment este concediat. În administrația publică, astfel de persoane sunt adesea promovate, atâta timp cât nu au încălcat legea.
Evaluarea proiectelor eșuate: o necesitate ignorată
Un alt aspect fundamental care perpetuează acest viciu este lipsa evaluărilor post-implementare. În România, un proiect este considerat finalizat o dată cu cheltuirea banilor, fără a se analiza impactul efectiv al acestuia. „Fără o evaluare clară, eșecurile nu sunt niciodată recunoscute și, ca urmare, lecțiile nu sunt învățate, iar greșelile sunt repetate”, susține Negrescu.
Consecințele lipsei de responsabilitate
Pe termen lung, rezultatul acestei lipsa de răspundere este devastator. Decidenții știu că nu există repercusiuni pentru eșecuri și continuă să lanseze proiecte nerealiste. În același timp, mediu privat și cetățenii își pierd încrederea în stat, care nu își asumă responsabilitatea.
Reforma adevărată a sistemului public nu se rezumă doar la digitalizare sau creșteri salariale, ci necesită o transformare profundă în termeni de responsabilitate managerială. „Până ce performanța slabă nu va fi sancționată cu aceeași severitate ca încălcarea legii, România va rămâne un cimitir al proiectelor început și neterminate”, concluzionează analiza Frames.
