De ce extinderea zonei euro devine o iluzie, Bulgaria pe cale de dispariție?

Intrarea Bulgariei în zona euro: O nouă eră sau o stagnare a extinderii?

Intrarea Bulgariei în zona euro mărește numărul țărilor care folosesc moneda unică la 21, însă subliniază totodată un punct critic pentru restul statelor membre ale Uniunii Europene care nu au adoptat încă euro. Pentru România, Polonia, Ungaria, Cehia, Suedia și Danemarca, integrarea în zona euro pare, deocamdată, un obiectiv tot mai îndepărtat, afectat de deficite bugetare mari, calcule politice și o opoziție semnificativă din partea populației.

După aproape douăzeci de ani de expansiune treptată, zona euro pare să se află într-o perioadă de stagnare, în care voința politică și condițiile economice nu mai sunt în concordanță, conform unei analize realizate de Reuters.

România: deficit bugetar pe calea euro

În România, deficitul bugetar a atins cel mai înalt nivel din Uniunea Europeană, ceea ce îngreunează dramatic posibilitatea de a respecta criteriile de la Maastricht, cel puțin pe termen scurt. Stabilizarea situației financiare va necesita câțiva ani, mai ales în contextul presiunilor sociale crescute, a inflației ridicate și a unor măsuri de austeritate greu de susținut politic.

Deși sprijinul populației pentru euro este relativ încurajator – 59%, conform Eurobarometrului – subiectul a fost lăsat aproape în umbră de problemele curente legate de costul vieții, dar și de ascensiunea discursurilor naționaliste, mai ales cu alegerile din 2028 în prim-plan.

Ungaria: sprijin puternic, dar opoziție politică

În Ungaria, surprinzător, sprijinul populației pentru euro atinge 72%, cel mai mare dintre țările UE care nu au adoptat moneda unică. Totuși, adoptarea euro este practic blocată de decizii politice. Premierul Viktor Orban, cunoscut pentru scepticismul său față de Uniune, a inclus forintul în Constituție, ceea ce face necesară o majoritate parlamentară calificată pentru a putea avansa spre integrarea euro.

De asemenea, Ungaria se confruntă cu cea mai mare datorie publică raportată la PIB dintre țările din afara zonei euro, iar eforturile de reducere a deficitului au stagnat din cauza cheltuielilor electorale semnificative.

Polonia: o Economie mare, dar fără voință de schimbare

În Polonia, sprijinul public pentru euro este mai redus, la 45%, iar guvernul actual nu are planuri concrete de integrare. Ministrul de Finanțe a declarat explicit că Varșovia este „mulțumită să aibă propria monedă”, iar această viziune este sprijinită de o parte importantă a clasei politice.

Discursul eurosceptic este puternic, iar liderul Partidului Lege și Justiție, Jaroslaw Kaczynski, consideră că oricine militează pentru adoptarea euro este „un inamic mortal al Poloniei”. Pentru cea mai mare economie din UE care nu utilizează euro, moneda națională este văzută ca un instrument de control economic.

Cehia: reticență și prudență fiscală

Cehia abia ajunge la un sprijin de 30% pentru euro și nu manifestă niciun impetus politic sau presiune economică pentru a adopta moneda unică. Datoria publică este semnificativ sub media zonei euro, iar mulți cehi se tem că aderarea ar implica asumarea riscurilor financiare ale unor țări mai îndatorate.

Premierul Andrej Babis, anterior pro-european, a pivotat acum spre o abordare eurosceptică, susținând să fie consacrată coroana cehească în Constituție, ceea ce ar complica și mai mult pașii spre euro.

Suedia: dezbatere teoretică

În Suedia, doar un partid minor susține deschis adoptarea euro. Partidele populiste, esențiale în sprijinirea actualului guvern minoritar, se opun ferm. Respingerea euro prin referendum în 2003 a lăsat urmașilor un sprijin public de 39%, iar tema nu are suficientă putere politică pentru a reveni în prim-plan.

Danemarca: derogare permanentă

Danemarca beneficiază de o derogare permanentă în ceea ce privește adoptarea euro, chiar dacă îndeplinește criteriile economice necesare. Cu un sprijin public de 33% pentru moneda unică, subiectul este considerat închis politic. Coroana daneză rămâne legată de euro printr-un mecanism de curs fix, dar fără a renunța la moneda națională.

Prespectiva extinderii euro

Astfel, integrarea Bulgariei în zona euro pare a fi mai degrabă o excepție, nu începutul unui nou val de extindere. În cazul celor șase state care rămân în afara zonei euro, obstacolele sunt diverse, dar conduc toate la același rezultat: absența unei feronțe politice și economice reale.

Fără o criză majoră sau o schimbare de paradigmă la nivel european, se pare că zona euro se îndreaptă spre o etapă de consolidare, mai degrabă decât de extindere, iar pentru România, adoptarea euro rămâne o ambiție pe termen lung.