Pachetul de măsuri economice al guvernului Bolojan: O necesitate controversată
Guvernul condus de Emil Bolojan a prezentat recent un nou set de măsuri economice, generând reacții variate în rândul populației și al experților. Deși aceste inițiative sunt considerate esențiale, provocările pe care le aduc în plan social și economic sunt evidente.
De la începutul anului 2020, executivul a emis nu mai puțin de cinci ordonanțe prin care taxele și impozitele au fost majorate constant. Impozitul pe dividende, de exemplu, a crescut de la 5% în 2020 la 16% în 2023. În contrast cu aceste creșteri, cheltuielile bugetare nu au fost reduse, măsurile de austeritate fiind limitate la tăierile de posturi neocupate. În acest context, revizuirea cheltuielilor bugetare devine o urgență.
În primul pachet de măsuri, guvernul a optat pentru majorarea impozitelor și pentru eliminarea unor scutiri, ceea ce a stârnit nemulțumiri la nivel public. Deși reformele implementate în acest al doilea pachet vin să răspundă criticilor anterioare, reacțiile negative au fost chiar mai intense. Unii membri ai coaliției de guvernare și-au exprimat dezacordul cu privire la măsurile propuse, punând sub semnul întrebării eficiența acestora în soluționarea deficitului bugetar. Este lesne de înțeles, având în vedere că, în continuare, anumite indemnizații ridicate sunt acordate în moduri controversate.
De asemenea, cetățenii se întreabă de ce instituțiile statului, precum Ministerul de Finanțe și Curtea de Conturi, nu au intervenit mai devreme pentru a corecta aceste anomalii. Cu toate că legislația este respectată, ea permite astfel de situații, ceea ce sugerează necesitatea adaptării acesteia pentru a preveni abuzurile. Organele de control sunt ținute să respecte litera legii, dar problema mare rămâne în cadrul acesteia.
În fața deficitului bugetar accentuat, fostul premier Theodor Stolojan a ridicat o întrebare retorică: cum este posibil ca, în 2024, cu un deficit de 9,3% și împrumuturi masive, creșterea economică să fie doar de 0,8%? Aceasta se datorează faptului că resursele financiare au fost direcționate spre consum, nu spre investiții durabile, generând o povară pentru generațiile viitoare.
România a fost martoră, în trecut, la crize financiare profunde, fiind aproape de incapacitate de plată în anii 1933, 1982 și 1998, situații care au necesitat intervenția statelor occidentale. Aceste evenimente ne reamintesc că, într-un climat economic precar, este esențial să fim responsabili și să gestionăm cu atenție resursele.
În concluzie, pachetul de măsuri propus de guvernul Bolojan reprezintă o tentative de a face față provocărilor financiare, însă răspunsul public și reacțiile din interiorul coaliției arată că drumul către o soluție sustenabilă este plin de obstacole. Abordarea acestor probleme necesită nu doar măsuri economice stricte, ci și un dialog deschis și transparent cu cetățenii.
