Scandalul diplomelor false zguduie politica spaniolă
Vara anului 2025 aduce un val neobișnuit în Spania, iar politicienii nu se pregătesc pentru relaxare pe plajele însorite, ci își revizuiesc cu frenezie CV-urile. Această situație rară se datorează unei serii de demisii provocate de descoperirea unor diplome false, conform informațiilor furnizate de POLITICO.
Unul dintre primele scandaluri a fost generat de cazul Noeliei Núñez, secretară adjunctă a Partidului Popular (PP) și o figură proeminentă în rândul dreptei spaniole. Deși profilul său oficial susținea că deține o dublă diplomă în drept și administrație publică, investigațiile jurnalistice au dezvăluit că nu a absolvit nicio universitate. În plus, un site al unei instituții de învățământ din Guatemala, unde aceasta susținea cursuri, afirma în mod fals că ar fi obținut o diplomă în filologie engleză. Ca urmare a acestor revelații, Núñez a demisionat, iar liderul PP, Alberto Núñez Feijoo, a ordonat o revizuire a CV-urilor tuturor membrilor de seamă ai partidului.
La scurt timp, scandalul s-a extins și la Partidul Socialist, unde Jose María Ángel Batalla, responsabil cu reconstrucția post-inundații în Valencia, a fost acuzat că susținea că deține o diplomă obținută în 1983, deși Universitatea din Valencia nu oferea programul respectiv până în 1990. Acest lucru ar putea avea repercusiuni penale, deoarece folosirea unei diplome false pentru angajare în serviciul public ar putea fi considerată fraudă de-a lungul unor decenii întregi.
Un alt caz notoriu este cel al lui Ignacio Herrero, fost membru Vox, care a pretins că a obținut o diplomă cu mult înainte ca universitatea respectivă să acorde astfel de titluri.
În Spania, nu există o cerință legală ca politicienii să dețină diplomă universitară, însă societatea pune încă o presiune considerabilă pe acest aspect. Generațiile anterioare considerau diplomele ca fiind un simbol al succesului, în timp ce tinerii de astăzi, care au un acces mai bun la educație, privesc studiile superioare ca pe o normalitate. Aproape 50% dintre spaniolii cu vârste între 25 și 34 de ani dețin o diplomă universitară, o creștere considerabilă comparativ cu începutul anilor 2000.
Controversele legate de diplomele politicienilor nu sunt ceva nou în peisajul politic spaniol. Fostul lider al PP, Pablo Casado, a fost supus criticilor pentru că a prezentat un certificat de participare la un curs de trei zile drept diplomă postuniversitară „la Harvard”, iar Carmen Monton, fost ministru socialist al sănătății, și-a dat demisia după ce s-a descoperit că a plagiat teza de masterat. De asemenea, Cristina Cifuentes, fostă președintă a regiunii Madrid, a fost acuzată de manipularea dosarului său academic.
Vicepremierul Yolanda Díaz a reacționat la seria de demisii, subliniind că accentul pus pe diplome universitare este excesiv și că această problemă reflectă o „dezbatere bazată pe clase sociale”. „Oricine poate fi politician”, a declarat ea la Telecinco, argumentând că o diplomă nu garantează competența și că a întâlnit miniștri cu multe titluri, dar lipsiți de abilități administrative.
În timp ce partidele politice și guvernele regionale anunță audituri interne, vara diplomelor falsificate ridică întrebări dificile despre credibilitatea clasei politice și despre diferitele standarde de meritocrație. Această situație ne oferă un moment de reflecție asupra valorilor și a încrederii pe care le avem în cei care ne conduc.
