Perspectiva unei Rusii invincibile și capabile să susțină un conflict militar îndelungat este o temă centrală în narațiunile de propagandă ale Kremlinului. Economistul Vitalii Șapran analizează în publicația ucraineană Focus cinci dintre cele mai comune mituri, evidențiind că realitatea economică a Federației Ruse este mult mai vulnerabilă decât sugerează Moscova. Potrivit acestuia, anul 2026 ar putea aduce o criză economică serioasă, comparabilă sau chiar mai severă decât Marea Criză Economică din America din anii ’30.
- Mitul 1: Economia Rusiei crește, argumentație bazată pe date oficiale
- Mitul 2: Rusia nu se confruntă cu o criză economică
- Mitul 3: Chiar și în caz de criză, rușii vor „strânge cureaua” și vor continua războiul
- Mitul 4: Economia de război face Rusia mai eficientă
- Mitul 5: Rusia este prea mare pentru a fi învinsă de Ucraina
Depresia economică preconizată pentru 2026 ar putea deveni primul test major al rezistenței regiunilor ruse.
Mitul 1: Economia Rusiei crește, argumentație bazată pe date oficiale
Statistica oficială furnizată de Rosstat face parte din arsenalul de propagandă al Kremlinului, utilizată constant de la începutul conflictului militar. De-a lungul timpului, au existat numeroase exemple de manipulare a datelor, cum ar fi excluderea anumitor produse și servicii din coșul de consum înainte de scumpiri anticipative. Astfel, în ciuda unei realități economice în declin pentru majoritatea sectoarelor industriale, PIB-ul continua să „crească” potrivit documentelor oficiale.
Pe lângă credibilitatea dubioasă a statisticilor, structura economică a Rusiei este profund distorsionată. În intervalul 2023-2025, între 75% și 85% din cheltuielile de război au fost orientate spre producția de armament nou, care ajunge pe front, fără a aduce un beneficiu economic sustenabil. Acesta nu se reflectă în bunăstarea populației, ci reduce dezvoltarea durabilă.
Mitul 2: Rusia nu se confruntă cu o criză economică
În realitate, criza este mascată aproape exclusiv prin statisticile oficiale. De exemplu, în 2024, economia rusă a stagnat în regimul de „economia de război,” având un șomaj scăzut, dar fără o creștere reală în sectoarele esențiale. În 2025, Rusia a intrat deja într-o recesiune de facto.
Autoritățile subliniază un nivel ridicat al ocupării forței de muncă, dar este un fenomen artificial, cauzat de mobilizarea militară și absorbția forțată a forței de muncă în sectorul militar-industrial. Ministerul rus de Finanțe și Banca Centrală sugerează că stimularea economică prin cheltuieli bugetare este pe cale de epuizare. Creșterea presiunii fiscale și menținerea dobânzilor ridicate vor intensifica inflația și vor agrava criza economică, iar în 2026 Rusia riscă o depresie severă.
Mitul 3: Chiar și în caz de criză, rușii vor „strânge cureaua” și vor continua războiul
Această idee, provenită din mitologia sovietică, neglijează realitatea socială modernă. Rusia post-sovietică nu este izolată de o „cortină de fier,” iar cetățenii au o percepție clară despre nivelul de trai din Europa. De asemenea, Rusia nu a experimentat o criză economică profundă după anul 2000, ceea ce ar fi putut verifica coeziunea societății.
Depresia economică preconizată pentru 2026 poate reprezenta un test crucial pentru stabilitatea regiunilor ruse, având în vedere infrastructura slab integrată a Federației Ruse și marile dezechilibre între centru și periferie, precum și un sistem de putere afectat de corupție.
Mitul 4: Economia de război face Rusia mai eficientă
Conceptul de Economie de război nu constituie un avantaj structural, ci reprezintă o formă accelerată de consum al resurselor. Producția de armament distrus pe câmpul de luptă se traduce prin pierderi economice. Deși salariile din sectorul apărării stimulează temporar consumul intern, acest mecanism nu este viabil pe termen lung.
După câțiva ani, efectele negative devin imposibil de ocultat: presiunea asupra bugetului, inflația, deficitul de forță de muncă și dezechilibrele structurale nerezolvate, care se manifestă în prezent în economia rusă.
Mitul 5: Rusia este prea mare pentru a fi învinsă de Ucraina
Istoria demonstrează că dimensiunea teritorială nu asigură victoria: cazurile Afganistanului, Finlandei sau Coreei sunt relevante. Ucraina a reușit să dezvolte un model financiar extern pentru continuarea rezistenței, beneficind de suportul aliaților și de activele rusești înghețate.
În contrast, Rusia își finanțează războiul din resurse interne și rezerve, în condițiile în care accesul la piețele externe de capital este drastic limitat. Așteptările Kremlinului legate de sprijinul financiar din partea Chinei s-au dovedit a fi neverificate, în timp ce alte state „prietene” nu dispun de resursele necesare.
Mobilizarea mass-media nu poate suplini deficitul de forță de muncă, iar importul de muncitori din Asia Centrală nu va compensa lipsa de milioane de angajați, agravând și mai mult problemele economice.
Durata acestui război depinde de mai mulți factori esențiali: intensitatea conflictului, costurile aferente, eficiența sancțiunilor impuse, capacitatea Ucrainei și aliatilor să atingă infrastructura militară și energetică rusă, cât și condițiile economice globale, inclusiv politicile comerciale ale SUA care influențează prețurile resurselor energetice.
Concluzia lui Vitalii Șapran este evidentă: mitul invincibilității Rusiei se bazează mai mult pe propagandă, decât pe realitate. Iar costurile acestui război se apropie vertiginos de termenul scadent.
