A cui aparține foamea?
Îngrijirea microbiomului nu trebuie să fie o experiență plină de reguli stricte. Nu înseamnă să elimini complet grăsimile sau să te feresti cu panică de gluten. Este, înainte de toate, o invitație la introspecție și observație. A te cunoaște pe tine însuți devine astfel esențial.
Dr. Mihai Stoicea subliniază: „În decursul zilei de azi, de câte ori m-am conștientizat? Cu adevărat, ce lucruri ai făcut doar pentru tine azi?”. Aceste întrebări nu sunt doar niște exerciții retorice, ci reprezintă prima etapă importantă într-o transformare autentică.
Un microbiom sănătos se formează din gesturi mici, dar semnificative. Adesea, ne hrănim pe fugă, între apeluri sau în mijlocul aglomerației, cu telefonul în mână. Mâncatul devine mai degrabă o modalitate de a calma stări interioare decât un act de nutriție în sine. Astfel, umplem spații goale cu emoții nerezolvate, oboseală sau singurătate.
„Omul contemporan mănâncă compulsiv”, observă Dr. Stoicea. În spatele poftelor nu se află întotdeauna nevoia pur și simplu de hrană. Uneori, dorințele reflectă o căutare de conexiune, sens sau liniște. Atunci când spunem „am poftă de ceva”, poate că, de fapt, exprimăm „vreau să simt că exist aici și acum”.
Mesele benefice sunt acelea în care suntem cu adevărat prezenți. Aceste momente ne ancorează și ne conectează, implicând alimente proaspete, gusturi simple și o diversitate nutrițională. Stabilirea unei rutine alimentare sănătoase este o formă a grijii pentru sine, transformând fiecare masă într-un ritual reconfortant.
Astfel, probabil că întrebarea esențială nu este atât ce mâncăm, cât mai degrabă de ce mâncăm. Cui aparține această foame? Este a corpului, a minții sau a unei emoții ce n-a fost încă explorată?
