Dezamăgirea, un factor care afectează chimia și comportamentul creierului
Un studiu recent realizat pe șoareci a evidențiat cum dezamăgirea influențează chimia creierului și comportamentele acestuia. De la întâlnirile de afaceri la întâlnirile romantice, abilitatea noastră de a ne adapta comportamentul joacă un rol crucial în succesul nostru. În anumite condiții, această adaptabilitate poate fi chiar vitală.
Neurocercetătorii de la Institutul de Știință și Tehnologie din Okinawa (OIST), Japonia, au realizat o investigație care elucidează baza neuronală a flexibilității comportamentale. Această descoperire ar putea oferi informații valoroase pentru înțelegerea unor afecțiuni precum dependența sau tulburarea obsesiv-compulsivă.
Profesorul Jeffery Wickens, coautor al studiului și lider al Unității de Cercetare în Neurobiologie de la OIST, subliniază complexitatea procesului de adaptare: „Mecanismele cerebrale din spatele schimbării comportamentului sunt dificile de explicat, deoarece necesită colaborarea mai multor regiuni cerebrale.”
Cercetările anterioare au relevat importanța interneuronilor colinergici, care eliberează neurotransmițătorul acetilcolină, în procesele de flexibilitate comportamentală. Folosind tehnici avansate de imagistică, echipa de cercetare a reușit să observe în timp real eliberarea neurotransmițătorilor, aprofundând astfel mecanismele care stau la baza adaptării comportamentului.
Experimentele desfășurate de cercetători au implicat antrenarea șoarecilor într-un labirint virtual, ajutându-i să identifice calea corectă pentru a obține o recompensă. Atunci când traseul s-a schimbat, recompensele nu au mai fost oferite, iar comportamentul șoarecilor a fost monitorizat cu atenție.
Dr. Gideon Sarpong, autor principal al studiului, afirmă: „Am observat o creștere semnificativă a eliberării de acetilcolină în anumite regiuni ale creierului. Aceasta a permis șoarecilor să manifeste comportamentul pierdere-schimbare, adică modificarea alegerilor după ce nu au mai primit recompensa.” Conform rezultatelor, un nivel crescut al acetilcolinei a fost corelat cu o tendință mai mare a șoarecilor de a schimba alegerile lor viitoare.
Cercetătorii au dorit să valideze aceste rezultate, astfel că au inhibat producția de acetilcolină, ceea ce a condus la o diminuare a comportamentului de tip „pierdere-schimbare”. Aceste observații evidențiază importanța crucială a acestui neurotransmițător în procesul adaptării comportamentale.
O descoperire interesantă a fost că, deși majoritatea interneuronilor colinergici au dezvoltat o producție crescută de acetilcolină, anumite regiuni nu au prezentat modificări sau au înregistrat chiar o scădere. Aceasta sugerează că informațiile despre traseele anterioare corecte rămân în memorie, pregătind șoarecii pentru eventuale schimbări viitoare.
Studiul, publicat în jurnalul Nature Communications, scoate la iveală nu doar complexitatea adaptării comportamentale, ci și perspectiva asupra dependențelor. Conform profesorului Wickens, deși cercetarea este un pas semnificativ în acest domeniu, sistemul studiat este în continuare extrem de complex.
Pe termen lung, cercetătorii speră ca aceste descoperiri să aibă aplicații medicale în tratamentele pentru tulburări neuropsihiatrice. „În special în cazul dependențelor și al tulburării obsesiv-compulsive, dificultățile în schimbarea comportamentului ne pot împiedica progresul. Exploatarea mecanismelor flexible din spatele comportamentului ar putea, într-o zi, să conducă la dezvoltarea unor tratamente mai eficiente”, adaugă Wickens.
