Digitalizarea României: O Promisiune Neîndeplinită
România se află în mijlocul unei transformări tehnologic, despre care am fost asigurați că ne va scuti de hârtii, cozi și birocrație. Totuși, realitatea e mult diferită de așteptările inițiale.
În prezent, avem cărți de identitate electronice, însă instituțiile publice nu dispun de echipamente necesare pentru a le verifica. Astfel, studenții care beneficiază de aceste documente sunt nevoiți să se deplaseze la alte autorități pentru a obține o adeverință de domiciliu, pe care ulterior trebuie să o depună la ghișeu. Aceasta înseamnă o combinație nefericită între digitalizare și vechiul sistem bazat pe dosare cu șină.
Această situație nu reflectă modernizarea, ci o ironie amară. Deși oficialii guvernamentali laudă inițiativele de digitalizare, cum ar fi cartea electronică de identitate, în practică, studenții continuă să se confrunte cu neajunsuri, având nevoie de hârtii pentru a accesa beneficii precum reducerea la transportul cu trenul.
Întrebarea rămâne: ce fel de digitalizare este aceasta dacă cetățenii trebuie să piardă timp prețios stând la cozi pentru documente pe hârtie? România are tablete și servere, dar în realitate, birocrația persistă, iar cetățenii sunt nevoiți să se adapteze la un sistem anacronic.
Critica se îndreaptă către guvern, care pare să aibă o viziune limitată. Oferim sfaturi simple: dacă doriți ca digitalizarea să fie mai mult decât un simplu decor, atunci este esențial ca instituțiile să colaboreze eficient. Altfel, ne confruntăm cu o ineficiență care transformă digitalizarea în birocrație.
În concluzie, până când organizațiile statului nu vor funcționa în mod integrat, învățând din greșelile trecutului, nu vom putea vorbi despre o adevărată digitalizare. Mesajul este clar: ne dorim respect și o digitalizare reală, nu doar promisiuni goale și lozinci în fața alegătorilor.
