Europa se confruntă cu o criză a energiei ieftine: implicații asupra industriei și societății
Un studiu realizat de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), subliniază faptul că Europa nu duce lipsă de forță de muncă, tehnologie sau capital, ci de energie ieftină. Această situație nu este determinată de factori naturali, ci de anumite alegeri politice, mai precis, de impunerile fiscale masive pe energie destinate finanțării bugetelor publice și politicilor de „decarbonizare”.
- Europa se confruntă cu o criză a energiei ieftine: implicații asupra industriei și societății
- Cum ajung taxele pe motorină să afecteze prețurile alimentelor
- De ce prețurile alimentelor continuă să crească
- Cât din prețul final este generat de costurile cu energia
- Cine suportă, de fapt, costurile tranziției energetice?
În timp ce Statele Unite, Orientul Mijlociu și o porțiune semnificativă din Asia furnizează industriilor energie accesibilă și stabilă, Europa s-a autoimpus un handicap competitiv. Accizele, TVA-ul și politicile de tranziție ecologică au dus la creșteri semnificative ale prețurilor energiei, ceea ce face multe dintre activitățile industriale neviabile economic.
„O fabrică de oțel sau de îngrășăminte nu poate fi «verde» dacă nu mai există. Când energia devine mai costisitoare decât forța de muncă, producția se mută”, avertizează analiza prezentată de Chisăliță.
Statisticile indică deja efecte clare: relocarea industriilor către SUA, investiții suspendate în Europa și reconfigurarea lanțurilor de aprovizionare în afara Uniunii Europene.
Cum ajung taxele pe motorină să afecteze prețurile alimentelor
Costul energiei afectează nu doar sectorul industrial, ci și întreaga societate. Acciza pe motorină este considerată „cea mai puțin înțeleasă și cea mai distructivă taxă din economia europeană”, deoarece nu vizează un produs final, ci mobilitatea bunurilor în sine.
În economia modernă, aproape fiecare bun trebuie transportat: de la materii prime și produse alimentare, la materiale de construcții. Fiecare kilometru parcurs de un vehicul de transport implică o taxă pe motorină, iar aceste cheltuieli se reflectă în prețurile de pe rafturile magazinelor.
Un exemplu relevant este acela al unui camion care parcurge 1.000 km în Europa, plătind statului aproximativ 200 de euro doar pentru taxe pe carburant, comparativ cu sub 40 de euro în Statele Unite. Această diferență nu dispare, ci se regăsește în prețul final al bunurilor.
De ce prețurile alimentelor continuă să crească
Analiza urmărește lanțul de distribuție al pâinii: de la grâu la moară, făina la fabrică, pâinea la depozit și în cele din urmă la supermarket. Fiecare etapă necesită transport și, astfel, taxe pe motorină.
Rezultatul constă în ceea ce expertul numește „inflație structurală”, care nu este determinată de o cerere excesivă sau de o ofertă insuficientă, ci de un sistem fiscal care crește artificial costurile de circulație ale bunurilor.
România se confruntă astfel cu o inflație ce nu poate fi combătută doar prin creșterea dobânzilor, deoarece problema este una logistică, nu monetară.
Cât din prețul final este generat de costurile cu energia
Estimările AEI pentru anul 2025 indică faptul că energia va reprezenta o proporție considerabilă din prețul final al multor produse și servicii, după cum urmează:
- Pâine: 27% din preț provine din energie (motorină, gaz, electricitate)
- Carne: 34%
- Apartament nou: 32%
- Oțel: 59%
- 1 km de autostradă: 40%
- Transport public: 50%
- Spital: 48%
- Școală: 42%
- Supermarket: 40%
Aceste procente includ nu doar consumul direct de energie, ci și energia incorporată în procesele de producție, transport și operare.
Cine suportă, de fapt, costurile tranziției energetice?
Analiza relevă că taxele pe energie au un impact disproporționat asupra celor cu venituri mici și medii, care depind mai mult de transport, încălzire și bunuri de bază.
„România trăiește cu iluzia că taxează șoferii. În realitate, taxează pâinea”, subliniază Dumitru Chisăliță.
Istoric vorbind, nicio mare putere economică nu s-a dezvoltat pe baza unei energii scumpe. De la Revoluția Industrială și până la boom-ul postbelic american, prosperitatea a fost strâns legată de disponibilitatea unei energii accesibile și abundente.
În contrast, România și alte state europene par să experimenteze o abordare contrară: menținerea prosperității în condițiile unei energii costisitoare și puternic impozitate.
Dacă această tendință continuă, expertul avertizează că România nu va experimenta un colaps brusc, ci o stagnare progresivă: o industrie redusă, o creștere a importurilor, tensiuni sociale crescute și o relevanță economică din ce în ce mai scăzută.
România nu ar trebui să aleagă între protecția mediului și prosperitate, dar trebuie să recunoască faptul că energia nu este un „viciu” de impozitat, ci temelia economiei, concluzionează expertul.
În timp ce SUA și China subvenționează energia și transportul, România și majoritatea țărilor din Uniune le taxează, întrebându-se de ce exporturile sunt mai reduse, produsele sunt mai scumpe și economia se confruntă cu o inflație persistentă.
