Poșta Română, pe marginea prăpastiei: redenumită profit, o imagine deșartă?
Președintele Sindicatului Lucrătorilor Poștali din România, Florin Gheorghiu, a avertizat vineri că Poșta Română s-ar confrunta cu falimentul în cazul în care statul ar decide să colaboreze cu un alt furnizor pentru serviciile sale. Acest fapt pune sub semnul întrebării așa-zisul „profit” al companiei, considerat de Gheorghiu o simplă iluzie contabilă, generată de contractele publice.
Gheorghiu a declarat că, în spatele mesajelor optimiste venite din partea conducerii companiei, există o realitate dezolantă. De exemplu, suma de 578 milioane de lei, alocată de Casa Națională de Pensii pentru Poșta Română în 2024, demonstrează clar dependența financiară a acesteia de stat. „Discutăm despre un total de aproape 2,5 miliarde de lei în perioada 2020-2025. Așadar, unde este profitul?”, a adăugat liderul sindical.
Dintr-o echipă de aproximativ 7.800 de angajați, Gheorghiu a afirmat că majoritatea sunt menținuți la limita existenței, având salarii ce reflectă doar minimul pe economie. „Acest profit nu rezultă dintr-o strategie economică eficientă, ci dintr-o injustiție flagrantă,” a subliniat el. El a ridicat întrebări despre standardele de muncă și condițiile precare la care sunt supuși angajații, care se străduiesc să mențină funcționarea zilnică a companiei.
În plus, Gheorghiu a anunțat că negocierile pentru un nou contract colectiv de muncă au început pe 13 august, dar au fost suspendate de conducerea Poștei. Aceasta nu ar dori să acorde drepturi esențiale angajaților, cum ar fi salariile compensatorii în caz de disponibilizare. Liderul sindical a subliniat că, pentru 2025, bugetul Poștei nu preconizează fonduri pentru aceste compensații, ceea ce sugerează intenții de reorganizare fără protecția necesară pentru angajați.
De asemenea, datele publicate pe 1 august arată că Poșta Română a încheiat anul 2024 cu un profit brut record de 85,3 milioane de lei, ceea ce stârnește controverse în lumina declarațiilor sindicatelor. Gheorghiu consideră că realitatea din teren povestește o altă istorie, una în care angajații suportă povara sistemului, în timp ce conducerea își revendică meritele nesatisfăcătoare.
În concluzie, apatia față de nevoile angajaților explică disparitățile dintre profitul raportat și condițiile reale de muncă. Atât conducerea cât și sindicatele ar trebui să își revizuiască prioritățile, pentru a construi nu doar o companie profitabilă, ci și una care să respecte și să valorifice munca echipei sale.