Glioblastomul: legătura surprinzătoare cu măduva osoasă a craniului
Cercetătorii au descoperit că glioblastomul, cea mai letală formă de cancer cerebral, nu afectează doar funcția cognitivă, ci și structura craniului și reacțiile sistemului imunitar. Această constatare deschide uși către metode inovative de tratament.
Studiul realizat de echipa de la Montefiore Einstein Comprehensive Cancer Center și Albert Einstein College of Medicine, publicat în revista Nature Neuroscience, a evidențiat modul în care glioblastomul erodează oasele craniului și alterează măduva osoasă a acestuia, influențând și răspunsul imun al organismului. Anual, aproximativ 15.000 de români primesc acest diagnostic, iar expectanța de viață medie rămâne de doar 15 luni, chiar și cu intervenții terapeutice standard, cum ar fi intervențiile chirurgicale, chimioterapia și radioterapia.
Cercetătorii au realizat experimente pe șoareci și au utilizat tehnici avansate de imagistică pentru a înțelege interacțiunile dintre tumori și craniu. Astfel, au observat erozioni osoase la nivelul suturilor craniene, fenomen absent în cazul accidentelor vasculare cerebrale sau altor tipuri de tumori. Aceste descoperiri au fost confirmate și prin tomografii computerizate efectuate pe pacienții diagnosticați cu glioblastom.
Eroziunile produse de tumori au dus la lățirea canalelor dintre craniu și creier, facilitând transferul de semnale între tumoră și măduva osoasă. Studiile celulare au arătat că glioblastomul perturbă echilibrul imunitar din măduva craniană, crescând numărul celulelor inflamatorii și reducând celulele B, esențiale pentru producerea de anticorpi. Aceste modificări contribuie la agresivitatea tumorii și devin dificultăți în tratarea acesteia.
„Canalele dintre craniu și creier permit un flux de celule proinflamatorii din măduva craniană către tumoră, intensificând agresivitatea glioblastomului și complicându-i tratamentul”, a declarat Dr. E. Richard Stanley, coautor al studiului. Astfel, a devenit evidentă necesitatea unor noi strategii terapeutice care să restabilească echilibrul normal al celulelor imune. De exemplu, ar putea fi eficientă reducerea producției de celule inflamatorii și stimularea celulelor T și B.
Un aspect interesant al cercetării este modul diferit în care sistemul imunitar reacționează în măduva craniană comparativ cu cea din femur. În timp ce la craniu tumorile stimulează celulele inflamatorii, în femur acestea inhibă formarea altor celule imune. Această distincție sugerează că glioblastomul acționează ca o boală sistemică, nu doar localizată.
Dr. Jinan Behnan, autor principal al studiului, a precizat: „Interacțiunea acestui cancer cu sistemul imunitar ar putea explica eșecul terapiei standard, care consideratează glioblastomul o afecțiune locală. Aceasta deschide noi căi pentru tratamente mai eficiente.”
De asemenea, cercetările au testat medicamentele destinate osteoporozei, care au demonstrat capacitatea de a opri eroziunea osoasă. Totuși, unele medicamente, cum ar fi acidul zoledronic, au exacerbat progresia tumorii într-un subtip specific de glioblastom și au blocat efectele benefice ale imunoterapiei.
Descoperirile acestei echipe sugerează nu doar o înțelegere mai profundă a glioamelor, ci și posibilități promițătoare pentru intervenții terapeutice care să restabilească funcțiile imunității în măduva osoasă a craniului.
Aceste revelatoare constatări evidențiază complexitatea glioblastomului și necesitatea de a aborda această afecțiune din perspective inovatoare, în vederea îmbunătățirii calității vieții pacienților diagnosticați cu această formă devastatoare de cancer.
