Analiștii internaționali avertizează că întoarcerea marilor puteri spre o politică bazată pe sfera de influență exclusivă reprezintă o amenințare serioasă la adresa stabilității globale și subminează ordinea internațională creată după Al Doilea Război Mondial, conform unei analize publicate de Neue Zürcher Zeitung.
Transformări profunde în arhitectura de securitate globală
Potrivit sursei citate, planeta noastră se află în mijlocul uneia dintre cele mai importante transmutări ale arhitecturii de securitate din ultimele decenii. Sistemul liberal bazat pe reguli, care a fundamentat relațiile internaționale timp de peste 70 de ani, este acum într-un declin alarmant. În locul său, ne confruntăm cu o resuscitare a unei viziuni geopolitice mai vechi, axate pe împărțirea lumii în zone de dominație ale marilor puteri — un model care, de-a lungul istoriei, a fost adesea însoțit de conflicte violente.
Schimbările aduse de politica „America First”
Sub conducerea președintelui american Donald Trump, Statele Unite și-au semnalat o modificare clară de direcție în ceea ce privește politica externă. Într-un nou document de strategie de apărare, ordinea internațională bazată pe reguli este descrisă ca o simplă construcție iluzorie, marcând astfel o rupere evidentă față de pozițiile promovate de administrațiile anterioare, indiferent de orientarea politică a acestora.
Washingtonul își ajustează acum prioritățile în jurul apărării teritoriului național și a emisferei vestice. Președintele Trump a evocată explicit o zonă de influență americană extinsă, care se întinde din Arctica până în America de Sud, făcând referire la doctrina Monroe din secolul al XIX-lea.
Criticii acestei perspective susțin că această versiune modernizată a doctrinei este mult mai agresivă. Menționările legate de Groenlanda, sugestiile cu privire la statutul Canadei și presiunile pe care le exercită asupra Venezuelei sunt considerate parte a ceea ce oficialii americani desemnează, neoficial, drept o nouă „doctrină Trump”.
Puterea și realitatea internațională
Declarațiile unor oficiali de rang înalt din cadrul Casei Albe, care au minimizat rolul dreptului internațional, denotă o întoarcere la o viziune mai aspră a realismului geopolitic, în care forța devine principalul arbitru al relațiilor dintre state.
Această abordare ajută la clarificarea pozițiilor exprimate de unii oficiali americani, care susțin că Ucraina se află în sfera de influență a Rusiei și trebuie să respecte interesele Moscovei. În acest cadru, opoziția față de o mare putere este considerată nu ca un drept suveran, ci ca un factor ce generează instabilitate.
Absența Taiwanului în strategia americană
Noutățile din strategia de apărare a SUA sunt evidente nu doar prin conținut, ci și prin omisiuni. Taiwanul nu este menționat în mod explicit, deși este un punct sensibil în relațiile dintre Washington și Beijing.
Administrațiile americane anterioare reacționau rapid la manevrele militare chineze în jurul insulei, în timp ce reacțiile recente au fost mult mai temperate. China este percepută mai degrabă ca un rival economic decât ca un adversar ideologic, iar angajamentele SUA legate de securitatea Taiwanului par a fi mai vagi decât în trecut.
Lecțiile trecutului și provocările actuale
Unii susținători ai recunoașterii sferelor de influență, inclusiv analiști din lumea occidentală, afirmă că această viziune ar putea diminua riscurile confruntărilor directe între marile puteri. Totuși, istoria oferă exemple mai puțin optimiste.
Sistemele de echilibru de putere din secolele XIX și XX nu au reușit să prevină conflicte majore, de la războaiele europene până la crizele din timpul Războiului Rece. Chiar și în perioadele în care granițele geopolitice erau relativ clare, competiția pentru extinderea influenței a generat frecvent confruntări indirecte și pierderi semnificative de vieți omenești.
Provocările unei lumi interdependente
În contextul actual, definirea exactă a sferelor de influență este mai complicată ca niciodată. Lanțurile globale de aprovizionare, comerțul internațional și competiția tehnologică fac ca influența unei puteri să se extindă mult dincolo de granițele sale.
China a devenit un partener comercial esențial pentru multe state din America Latină și investește semnificativ în tehnologii strategice. Așadar, întrebarea globală este cum pot Statele Unite să limiteze această influență într-o lume profund interconectată.
De asemenea, experiența Rusiei în conflictul din Ucraina relevă faptul că statele aflate într-o „Sferă de influență” nu acceptă automat această etichetă. Rezistența locală și alianțele alternative pot schimba rapid echilibrele geopolitice.
Nevoia de responsabilitate a Europei
După Al Doilea Război Mondial, liderii occidentali au încercat să construiască un sistem internațional care să depășească logica sferelor de influență, recunoscându-se astfel responsabilitatea pentru conflictele globale anterioare. Astăzi, acest sistem se află sub o mare incertitudine.
Chiar și în cazul unei viitoare schimbări de direcție în politica americană, rolul SUA ca garant global al securității pare să se diminueze. Acest lucru impune Europei să-și asume o responsabilitate mai mare pentru propria securitate, într-o lume în care forța riscă să devină din nou principalul instrument de politică externă.
În acest context, avertismentele simbolice, precum apropierea Ceasului Apocalipsei de miezul nopții, sunt percepute de analiști ca o reflexie a îngrijorărilor crescânde legate de direcția către care se îndreaptă ordinea mondială.
