Un model inovator prognozează riscul cardiac la supraviețuitoarele cancerului de sân
Un studiu recent a adus în prim-plan un nou model de predicție care evaluează riscul de insuficiență cardiacă sau cardiomiopatie până la zece ani după tratamentul cancerului de sân în stadiu incipient. Această descoperire este esențială pentru o monitorizare cardiologică adaptată femeilor care au fost diagnosticate cu cancer.
Bolile cardiovasculare și cancerul constituie două dintre principalele cauze de morbiditate și mortalitate în rândul femeilor. În Statele Unite, aproximativ 20% dintre cele trei milioane de supraviețuitoare de cancer la sân se confruntă, de asemenea, cu probleme cardiovasculare, care sunt o sursă semnificativă de decese post-diagnosticare.
Deși rata de supraviețuire pe cinci ani pentru cancerul de sân în stadiu precoce depășește 90%, efectele adverse ale tratamentelor oncologice, inclusiv cardiorespiratorii, pot diminua calitatea vieții. Insuficiența cardiacă și cardiomiopatia se numără printre cele mai frecvente complicații.
Modelele tradiționale de predicție a insuficienței cardiace, orientate către populația generală, nu se aplică întotdeauna femeilor care au fost tratate pentru cancer. Anterior, instrumentele dedicate pacientelor cu cancer de sân au fost constrânse de dimensiunea mică a eșantionului, perioada scurtă de urmărire și absența validării externe.
Recent, o echipă de cercetători de la Georgetown University Medical Center a realizat un model validat care preconizează probabilitatea de apariție a insuficienței cardiace sau cardiomiopatiei în rândul femeilor care au beneficiat de tratament sistemic pentru cancerul de sân în stadiu incipient.
Studiul, publicat în revista JAMA Oncology, arată că riscul de a dezvolta aceste afecțiuni la zece ani după tratament variază semnificativ, de la 1,7% în rândul femeilor cu risc scăzut până la 19,4% în cazul celor cu risc ridicat.
Cercetarea a inclus 26.044 de femei, cu vârste între 18 și 79 de ani, diagnosticate cu cancer de sân invaziv local sau regional între 2008 și 2020, în cadrul sistemului de sănătate Kaiser Permanente din California de Sud. Participantele au fost urmărite timp de aproximativ 5,2 ani, cu un maxim de 14 ani.
Cercetătorii au împărțit grupul în două, unul destinat dezvoltării modelului (60%) și altul pentru validare (40%). Predicțiile au luat în considerare tipurile de tratament, precum și factori de risc cardiovascular precum hipertensiunea, diabetul, obezitatea, fumatul și antecedentele ischemice, alături de variabile demografice precum vârsta, rasa, etnia și statutul socio-economic.
Diagnosticarea insuficienței cardiace sau a cardiomiopatiei s-a realizat conform codurilor internaționale, fie prin internări, fie prin cel puțin două consultații ambulatorii consecutive într-un interval de trei luni.
Modelul s-a dovedit eficient în identificarea pacientelor cu risc de insuficiență cardiacă, acuratețea crescând pe parcursul urmăririi, ajungând la performanțe remarcabile după zece ani. La sfârșitul acestei perioade, doar 2 din 100 de femei din categoria cu risc scăzut au dezvoltat afecțiuni cardiace, în contrast cu 6 din 100 în categoria medie și 19 din 100 în categoria cu risc ridicat. Aceste diferențe au fost semnificative din punct de vedere statistic.
Riscul creștea o dată cu avansarea în vârstă, femeile cu vârste între 65 și 79 de ani fiind cele mai expuse. În rândul tratamentelor, cele care utilizează antracicline au fost asociate cu cel mai mare risc cardiovascular, urmate de terapiile ce țintesc proteina ERBB2, cunoscută și ca HER2.
O altă observație importantă a fost că tratamentele endocrine nu au fost legate de un risc crescut de insuficiență cardiacă sau cardiomiopatie. Autorii studiului subliniază că acest model va ajuta la implementarea unei gestionări personalizate a sănătății cardiace pentru femeile tratate de cancerul de sân, contribuind astfel la prevenirea complicațiilor cardiovasculare pe termen lung.
