Premierul britanic Keir Starmer mizează pe relația sa personală cu Donald Trump pentru a influența agenda summitului G7 din Canada. Într-un context geopolitic tensionat, Starmer încearcă să se poziționeze ca principalul interlocutor european al liderului american.
G7 în vremuri tensionate: războaie, sancțiuni și ambiții politice
Summitul G7 din Kananaskis, Canada, are loc într-un moment de maximă complexitate internațională. Conflictul dintre Israel și Iran escaladează, războiul din Ucraina continuă fără perspective clare de pace, iar politicile comerciale ale președintelui american Donald Trump generează fricțiuni globale.
Pe acest fundal, liderii celor mai influente economii occidentale caută să construiască punți de dialog. Unul dintre aceștia, premierul Marii Britanii, Keir Starmer, consideră că relația sa cu Trump ar putea juca un rol crucial în echilibrul diplomatic al reuniunii.
Starmer, între diplomație personală și calcule strategice
Înainte de a ajunge în Canada, Starmer a declarat că summitul va fi marcat de „discuții intense” privind cele trei crize majore: Orientul Mijlociu, Ucraina și comerțul global. A subliniat totodată că între el și președintele american există o „relație bună”, ceea ce ar putea facilita negocieri sensibile.
Un oficial britanic susține că angajamentul recent al Marii Britanii de a majora cheltuielile pentru apărare îl plasează pe Starmer într-o poziție avantajoasă pentru a-l convinge pe Trump să sprijine suplimentar Ucraina. În viziunea acestuia, premierul ar putea deveni un veritabil mediator între liderul american și restul participanților la G7.
„Este o chestiune profund personală pentru Trump. Îi place să negocieze direct, iar relațiile individuale contează enorm,”
a explicat sursa guvernamentală britanică.
Competiția pentru influență: Starmer, Macron și Meloni
Ambiția lui Starmer de a deveni „șoptitorul lui Trump” nu este singulară. Mai mulți lideri europeni vizează același rol.
Președintele francez Emmanuel Macron are deja un istoric îndelungat în relația cu Trump. De-a lungul anilor, a încercat constant să cultive o influență personală asupra liderului american, mizând pe statutul său de principal politician al Europei.
Pe de altă parte, premierul italian Giorgia Meloni se aliniază ideologic cu Trump și are conexiuni strânse cu mișcarea sa MAGA, ceea ce îi conferă o altă formă de apropiere politică.
„În mintea lui Trump, relațiile internaționale sunt văzute prin prisma legăturilor personale dintre liderii țărilor,”
a spus fostul consilier pentru securitate națională, John Bolton.
„Dacă ne uităm la anii 2017, 2018, 2019, toți urmăreau strângerea de mână Macron-Trump,”
a mai adăugat el.
Comentariu contextual: o miză simbolică și practică
Demersul lui Starmer poate fi interpretat și ca o încercare de a repoziționa Marea Britanie în arhitectura globală post-Brexit. Într-o perioadă în care Londra își caută relevanța pe scena internațională, un parteneriat solid cu Washingtonul – chiar și pe o bază informală – ar putea cântări semnificativ.
Totuși, într-un peisaj diplomatic dominat de individualism și de calcule geopolitice personale, succesul unei astfel de abordări depinde în mare măsură de capacitatea liderilor de a gestiona egourile și interesele divergente.
