Serviciul Federal de Informații al Rusiei (FSB) a comunicat recent că organizații nonguvernamentale și fundații din Statele Unite, Marea Britanie, Germania, Polonia și alte națiuni vor căuta să influențeze evoluțiile politice din Belarus, cu scopul de a determina o modificare a ordinii constituționale înainte de alegerile prezidențiale din 2030, conform unor surse din presa locală belarusă care citează declarații ale agenției de informații de la Moscova.
În acest context, FSB a afirmat că Occidentul ar intentiona să „formeze resurse” din rândul opoziției belaruse pentru a diminua legăturile dintre Minsk și Moscova, ceea ce ar complica în mod evident scopurile Rusiei în cadrul conflictului din Ucraina.
Paralel, FSB a asigurat că cetățenii belaruși nu se vor mai implica în protestele de masă care au marcat țara după alegerile din 2020, când Lukașenko a pierdut în fața Svetlanei Tihanovskaia, aflată acum în închisoare. „Societatea belarusă, după ce a depășit criza politică din 2020, inițiată de forțe externe ostile, a primit o «vaccinare» bună împotriva încercărilor de a destabiliza situația din țară”, a subliniat FSB. Este important de menționat că peste 4.700 de dosare penale au fost deschise în Belarus împotriva persoanelor care au participat la mitingurile din 2020, iar ONU a raportat numeroase cazuri de tortură a deținuților.
Afirmațiile FSB nu au fost confirmate de pozițiile oficiale ale țărilor menționate. În schimb, ultimele reacții ale statelor occidentale s-au concentrat pe critica modului în care au fost organizate alegerile prezidențiale din 26 ianuarie 2025, fiind considerate că nu au respectat standardele democratice internaționale datorită climatului represiv și lipsei de transparență. Autoritățile de la Bruxelles și Washington au avertizat că aceste alegeri nu pot fi validate în condițiile în care opoziția reală și observatorii internaționali au fost excluși din procesul electoral.
Reprezentanții Parlamentului European au adoptat o rezoluție în ianuarie 2025, solicitând statelor membre și comunității internaționale să respingă rezultatele votului și să promoveze respectul pentru drepturile fundamentale ale cetățenilor belaruși. În plus, guvernele occidentale au impus noi sancțiuni împotriva oficialilor și instituțiilor percepute ca fiind responsabile pentru subminarea democrației și a statului de drept în Belarus.
Autoritățile din Minsk au respins criticile venite din Occident, iar președintele Aleksandr Lukașenko a afirmat în repetate rânduri că procesele politice din Belarus se desfășoară „normal”, contestând existența unor nemulțumiri sociale semnificative sau a unor opinii politice divergente reale.
Mesajul indirect al Rusiei prin FSB
Astfel de declarații ale serviciilor de securitate ruse par a se încadra mai degrabă într-o strategie a Kremlinului, decât într-o descriere a unei amenințări imediate. Promovarea narațiunii despre o influență occidentală coordonată conferă Moscovei un cadru de legitimare pentru menținerea controlului strict asupra Belarusului, care este prezentat ca un stat aflat sub asediu extern. Aceasta permite autorităților de la Minsk să justifice măsurile represive ca fiind necesare pentru menținerea stabilității, limitând astfel opțiunile de contestare politică.
Subiectul unei presupuse tentativă de „schimbare a ordinii constituționale” contribuie, de asemenea, la întărirea dependenței politice și de securitate a Belarusului față de Rusia. Plasând Occidentul în rolul de adversar direct, se limitează opțiunile de politică externă ale Minskului și se consolidează statutul Moscovei ca principal garant al supraviețuirii regimului lui Lukașenko.
Un alt obiectiv important este descurajarea mobilizărilor interne. Mesajul conform căruia societatea belarusă ar fi fost „vaccinată” împotriva protestelor de amploare sugerează că orice tentativă de contestare este sortită eșecului. Așteptarea publică a insuccesului unor proteste viitoare are un impact psihologic semnificativ, contribuind la apatia politică și la fragmentarea opoziției.
De asemenea, această narațiune permite Kremlinului să transfere responsabilitatea pentru eventualele tensiuni sociale sau crize economice din Belarus către factorii externi, în special în contextul sancțiunilor occidentale și implicării în efortul militar rus legat de războiul din Ucraina. Orice formă de nemulțumire internă poate fi astfel interpretată ca o consecință a influenței externe, nu ca rezultat al politicilor interne sau al costurilor geopolitice asumate de Minsk.
Nu în ultimul rând, se transmite un mesaj clar către Occident, arătând că Belarusul este considerat de Moscova parte integrantă din sfera sa de interese vitale. Chiar și în absența unor probe publice, repetarea acestei narațiuni contribuie la conturarea unor linii roșii informale, menite să descurajeze orice implicare occidentală.
