La începutul anului 2021, piața de energie electrică din România a fost complet liberalizată, ceea ce a însemnat eliminarea prețurilor reglementate de către Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE) pentru consumatorii casnici. Imediat după liberalizare, mulți români au constatat o majorare semnificativă a prețurilor la electricitate, fapt ce a generat preocupare publică și dezbateri intense. Acest articol explică, într-un mod obiectiv și informativ, de ce s-au scumpit facturile la curent odată cu liberalizarea, concentrându-se pe influența mecanismelor de cerere și ofertă din piața concurențială. Vom prezenta contextul liberalizării, modul în care acționează cererea și oferta în acest sector, evoluția concretă a prețurilor în ultimii ani și consecințele pentru consumatori, folosind date oficiale și declarații ale autorităților de resort (ANRE, Ministerul Energiei, Eurostat etc.). Scopul este să oferim o imagine clară asupra fenomenului, evitând speculațiile și bazându-ne pe surse credibile.
Contextul liberalizării pieței de energie electrică
Procesul de liberalizare a pieței energiei electrice pentru populație a culminat la 1 ianuarie 2021, când prețurile finale nu au mai fost stabilite de ANRE, ci determinate de piață. Până la acea dată, aproximativ 6 milioane de consumatori casnici plăteau tarife reglementate. De la 1 ianuarie, aceștia au avut două opțiuni: fie să rămână cu vechile contracte, trecând automat la furnizarea de ultimă instanță (serviciu universal) la prețuri mai mari, fie să încheie contracte noi pe piața liberă, unde furnizorii oferă tarife concurențiale. Pentru cei care nu au ales imediat o ofertă concurențială, tarifele au crescut instantaneu cu valori cuprinse, de regulă, între +13% și +26% față de nivelul anterior reglementat. De exemplu, în zona Banat (furnizor Enel), prețul de serviciu universal era cu 26% mai mare decât vechiul tarif reglementat, în Muntenia Nord cu 15%, iar la nivel național majorarea serviciului universal a fost în medie de aproximativ 20%.
Liberalizarea a survenit relativ brusc pentru populație, luând prin surprindere majoritatea consumatorilor. Un sondaj realizat de Asociația Energia Inteligentă indica faptul că, la începutul lui decembrie 2020, peste 90% dintre consumatorii casnici nu știau despre iminenta liberalizare a pieței de la 1 ianuarie. Această lipsă de informare a făcut ca mulți să rămână inițial în serviciul universal, confruntându-se cu scumpiri. În fața acestei situații, autoritățile au luat măsuri tranzitorii: perioada în care consumatorii puteau alege o ofertă concurențială avantajoasă a fost extinsă la 6 luni (până la 30 iunie 2021), iar marile companii de furnizare au acceptat să acorde automat discount-uri clienților inactivi, astfel încât, în primele luni, aceștia să plătească cel mai mic preț din ofertele concurențiale disponibile la furnizorul lor. Concret, facturile emise în prima jumătate a lui 2021 au inclus reduceri care au adus prețul plătit de consumator la nivelul unei oferte competitive, oferindu-le românilor un răgaz de 6 luni pentru a se informa și a decide asupra unui contract pe piața liberă. Această măsură a atenuat temporar impactul scumpirilor imediate și a prevenit un „șoc” financiar pentru cei care nu apucaseră să opteze pentru un nou furnizor.
Motivația liberalizării a fost alinerea la principiile pieței libere și ale legislației europene, presupunând că concurența dintre furnizori ar trebui, în teorie, să conducă la oferte mai avantajoase pentru clienți pe termen lung. În plus, existau deja peste 60 de companii licențiate ca furnizori de electricitate pentru casnici, semn că piața avea potențial concurențial. La momentul liberalizării, oficialii au subliniat că prețurile de pe piața concurențială ar trebui să fie mai mici decât cele de serviciu universal, îndemnând populația să profite de posibilitatea alegerii furnizorului și a ofertei potrivite. Vicepreședintele ANRE, Zoltan Nagy-Bege, declara chiar că „de acum încolo, și asta e normalitatea, prețurile din piața concurențială vor fi mai mici decât prețurile de serviciu universal”, iar Ministrul Energiei de la acea vreme, Virgil Popescu, recomanda consumatorilor să consulte comparatorul de prețuri de pe site-ul ANRE și să aleagă cea mai bună ofertă din piață.
Totuși, contextul internațional și intern al pieței energiei s-a dovedit nefavorabil imediat după liberalizare, ceea ce a dus la creșteri de preț peste așteptările inițiale. În continuare vom explica cum funcționează mecanismul cererii și ofertei în sectorul energetic și de ce, în practică, prețurile s-au majorat accelerat după trecerea la piața liberă.
Cerere și ofertă în sectorul energiei electrice
În piața liberă de energie electrică, prețul este stabilit de interacțiunea dintre cerere și ofertă, la fel ca în cazul oricărui bun tranzacționat concurențial. Cererea reprezintă cantitatea de electricitate pe care consumatorii (casnici și industriali) doresc să o utilizeze într-o anumită perioadă, iar oferta reprezintă cantitatea de energie disponibilă în sistem, generată de producători (termocentrale pe gaze sau cărbune, hidrocentrale, reactoare nucleare, parcuri eoliene și fotovoltaice etc.) sau disponibilă prin import. Specific acestui sector este faptul că electricitatea nu poate fi stocată ușor la scară largă, așa că în fiecare moment producția (oferta) trebuie să egaleze consumul (cererea). Dacă cererea depășește oferta disponibilă la costuri reduse, atunci este necesar să se apeleze la surse de energie mai scumpe (de exemplu, centrale mai vechi sau pe combustibili costisitori) sau la importuri scumpe, ceea ce duce la creșterea prețului de piață.
Oficialii din domeniu au explicat clar acest mecanism. „Criza energiei este generată de dezechilibrul dintre cerere şi ofertă… În acest moment, cererea de energie este mai mare decât oferta sau este mai mare decât oferta ieftină”, a declarat Zoltan Nagy-Bege, vicepreședinte ANRE, în 2022. Cu alte cuvinte, consumul (cererea) a depășit capacitatea de producție internă ieftină (oferta), astfel că pentru a acoperi necesarul, România și restul Europei au recurs la energie scumpă de pe piață, ceea ce a determinat creșterea puternică a prețurilor finale. Atunci când cererea este ridicată (de exemplu, în perioade de vârf de consum precum zilele foarte reci de iarnă sau foarte călduroase vara, când utilizarea aparatelor de climatizare crește) iar oferta este limitată de factori precum capacitatea centralelor, disponibilitatea resurselor (apă pentru hidrocentrale, combustibili pentru termocentrale) sau indisponibilități (defecțiuni, lucrări de mentenanță), prețurile cresc sub presiunea pieței. Dimpotrivă, dacă oferta depășește cererea (de exemplu, într-o zi cu vânt puternic când producția eoliană e abundentă, iar consumul este moderat), prețurile pe piața spot pot scădea semnificativ.
În esență, piața liberă reglează prețurile “natural”, pe baza echilibrului cerere-ofertă. Însă acest echilibru poate fi perturbat de multiple factori de context. Potrivit Eurostat, prețul energiei depinde de o serie de condiții de ofertă și cerere, incluzând situația geopolitică, mixul energetic național, diversificarea surselor de import, costurile de rețea, politicile de mediu, condițiile meteo extreme sau nivelul taxelor și accizelor. În anii 2021-2022, mai mulți astfel de factori s-au manifestat simultan în defavoarea consumatorilor:
- Creșterea cererii: După perioada critică a pandemiei COVID-19 (2020), economia și activitatea industrială și-au revenit într-o bună măsură în 2021, crescând consumul de energie electrică. De asemenea, iarna 2021-2022 a fost destul de geroasă în Europa, sporind cererea pentru încălzire electrică. În plus, în România consumul casnic a rămas ridicat și din cauza eficienței energetice reduse a multor locuințe și a unor practici de risipă. Vicepreședintele ANRE sublinia necesitatea reducerii risipei și creșterii eficienței energetice ca măsuri pentru ajustarea cererii, afirmând că avem două variante de a readuce echilibrul: „ori suplimentăm partea de ofertă cu surse ieftine… ori umblăm și la cealaltă parte, de cerere… eliminăm risipa atât acasă… cât și la instituții și firme”. Cu alte cuvinte, atunci când cererea depășește oferta, soluțiile sunt fie să crești oferta (investind în capacități noi, preferabil ieftine precum regenerabile sau nuclear), fie să reduci cererea prin economisire și eficiență.
- Limitări pe partea de ofertă: În 2021-2022, oferta de energie ieftină a fost constrânsă. România are un mix de producție în care o parte importantă este asigurată de hidrocentrale și centrale pe cărbune/gaze. Seceta prelungită a diminuat producția hidro în unele perioade, iar sectorul termo s-a confruntat cu costuri mai mari (prețul gazelor naturale și al certificatelor de emisii de CO₂ au atins niveluri record). Mai mult, unele investiții noi (de exemplu, centrala pe gaze de la Iernut) au întârziat, deci capacitatea internă de producție nu a crescut suficient pentru a ține pasul cu cererea. Aceasta a dus la o dependență mai mare de importuri exact într-un moment în care și în restul Europei energia era scumpă, deci importurile erau la preț ridicat. Pe plan geopolitic, anul 2022 a adus criza energetică europeană amplificată de invazia Rusiei în Ucraina – un eveniment ce a dus la scăderea drastică a livrărilor de gaze rusești către UE și la creșterea explozivă a prețurilor la gaze naturale. Cum prețul energiei electrice pe piață este adesea influențat de costul gazelor (multe centrale producătoare fiind pe gaz, acesta devenind adesea “formator de preț” în piață), scumpirea gazului s-a transmis și în prețul curentului electric. Practic, Europa s-a trezit consumând o cantitate semnificativă de energie scumpă (provenită din gaze, cărbune importat sau alte surse scumpe), iar această energie scumpă a stabilit prețul pieței.
- Alți factori de piață: În condiții de tensiune pe piață, anumiți jucători pot adopta strategii comerciale speculative. Ministrul Energiei, Virgil Popescu, observa în iunie 2021 că un motiv al facturilor mari este și „comportamentul speculativ al furnizorilor, care nu au cumpărat energie prin contracte pe termen lung, ci au preferat pieţele mai scumpe”. Cu alte cuvinte, unii furnizori nu și-au asigurat din timp energie la prețuri fixe (prin contracte forward pe 1-2 ani), ci au ales să cumpere de pe piața spot (PZU – Piața pentru Ziua Următoare, și alte piețe pe termen scurt) unde prețurile erau în creștere. Acest comportament a expus consumatorii la volatilitatea pieței și la cele mai ridicate prețuri tranzacționate. Pe de altă parte, autoritățile au investigat și posibilitatea ca prețurile de serviciu universal (cele aplicate consumatorilor rămași temporar fără contract concurențial) să fi fost majorate artificial de furnizorii de ultimă instanță, însă acest aspect ține de concurență și reglementare și nu de mecanica pură a pieței.
În concluzie, relația dintre cerere și ofertă în sectorul energetic este cea care, odată cu liberalizarea, a devenit principalul determinant al prețului plătit de consumatori. În anii ce au urmat liberalizării, acest echilibru a fost perturbat de creșterea cererii post-pandemie și de constrângerile de ofertă (costuri crescute și capacitate insuficientă), conducând la scumpiri substanțiale. Vom detalia în secțiunea următoare cât de mult au crescut concret prețurile la electricitate după liberalizare, pe baza datelor disponibile.
Evoluția prețurilor după liberalizare
După liberalizarea pieței, prețurile energiei electrice au urmat un trend ascendent accentuat. Deși scopul declarat al liberalizării a fost creșterea competiției și, în timp, stabilizarea sau chiar scăderea prețurilor prin mecanisme de piață, realitatea a fost că factorii de piață nefavorabili au dus la majorări semnificative în perioada 2021-2022. Vom analiza pe scurt evoluția acestor prețuri, atât pe piața angro (bursa de energie), cât și la nivelul consumatorilor casnici, folosind date statistice oficiale.
În prima parte a anului 2021, imediat după liberalizare, creșterile resimțite de consumatorii casnici care nu își schimbaseră contractele au fost, după cum am menționat, de până la ~20% față de tarifele vechi. Totuși, impactul asupra prețului mediu național plătit de gospodării a fost inițial moderat, datorită atât concurenței dintre furnizori cât și măsurilor temporare de discount. Conform datelor Eurostat, în prima jumătate a lui 2021, România a înregistrat o creștere medie de circa +7% a prețului la electricitate pentru consumatorii casnici (exprimat în moneda națională), comparativ cu prima jumătate a lui 2020 – o creștere similară cu cea din Polonia (+8%) și sub creșterile din alte țări europene. Acest fapt sugerează că, în prima fază a liberalizării, efectul asupra prețului final a fost atenuat.
Situația însă s-a schimbat dramatic în a doua jumătate a anului 2021. Pe piața angro (OPCOM), prețurile energiei au început să atingă record după record. Pentru ilustrare, prețul spot mediu pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU) în decembrie 2021 a fost de 1.139 lei/MWh, de aproape 4 ori mai mare față de decembrie 2020 (când fusese ~284 lei/MWh). Practic, în doar un an, costul energiei electrice tranzacționate pe bursă s-a cvadruplat în luna de iarnă, reflectând perfect dezechilibrul cerere-ofertă și scumpirea combustibililor. Per ansamblu, media anuală 2021 pe piața spot a atins ~549,5 lei/MWh, ceea ce reprezintă o creștere de +188% față de 2020 (când media fusese ~190,9 lei/MWh). Chiar și comparativ cu anul 2019 (înaintea pandemiei), prețul mediu angro din 2021 a fost cu 130% mai mare. Aceste cifre indică o scumpire excepțională a energiei la nivel de producție și furnizare, care treptat s-a transmis și în prețurile plătite de consumatorii finali. Spre sfârșitul lui 2021, mulți români au început să simtă în facturi efectele acestor scumpiri, mai ales pe fondul expirării perioadei de grație cu discount și al ajustărilor contractuale făcute de furnizori.
Anul 2022 a adus noi creșteri record ale prețurilor, atât în România, cât și la nivel european. Potrivit datelor Eurostat, electricitatea și gazele naturale au atins prețuri nemaivăzute în 2022, pe fondul crizei energetice extinse. Pentru consumatorii casnici din România, prima jumătate a anului 2022 a consemnat o creștere medie a prețului energiei electrice de +55% față de prima jumătate a anului precedent. Această creștere (exprimată în moneda națională) plasează România printre țările UE cu cele mai mari scumpiri la electricitate în intervalul respectiv – la egalitate cu Estonia (+55%) și depășită doar de Cehia (+62%), Letonia (+59%) sau Danemarca (+57%). Tendința s-a menținut și în semestrul al doilea din 2022, când România a înregistrat cea mai mare creștere a prețului la electricitate din toată UE, de aproximativ +112% față de același semestru din 2021. Cu alte cuvinte, prețul plătit de gospodăriile din România aproape că s-a dublat într-un singur an (a doua jumătate din 2022 comparativ cu a doua jumătate din 2021), chiar dacă autoritățile luaseră între timp măsuri de sprijin. Această creștere procentuală spectaculoasă a fost, într-adevăr, cea mai mare din UE, România depășind țări precum Cehia (+97%), Danemarca (+70%) sau statele baltice.
Trebuie menționat că valorile de mai sus includ taxele și subvențiile din acea perioadă. De fapt, o altă evoluție notabilă în 2022 a fost reducerea ponderii taxelor în factura finală, datorită intervențiilor guvernamentale. La nivelul UE, ponderea medie a taxelor în prețul energiei electrice casnice a scăzut de la 36% la doar 16%, semn că majoritatea statelor au redus TVA-ul și accizele ori au oferit subvenții pentru a atenua costurile suportate de consumatori. În România, Guvernul a eliminat temporar acciza la energia electrică și a redus TVA-ul la 5% pentru populație, încercând astfel să frâneze creșterea facturilor. Chiar și cu aceste reduceri fiscale, costul efectiv al energiei (fără taxe) a continuat să fie foarte ridicat, ceea ce explică de ce facturile au crescut simțitor în 2022 pentru mulți consumatori, în absența altor mecanisme de protecție.
În ansamblu, perioada de după liberalizarea pieței a fost caracterizată de scumpiri succesive. Din fericire, spre finalul anului 2022 și începutul lui 2023, s-au observat primele semne de stabilizare și chiar o ușoară scădere a prețurilor pe piețele angro, pe fondul unei cereri mai reduse (ianuari blânde, economii de consum) și al măsurilor de intervenție (stocuri de gaze, plafonarea prețului gazului la nivel UE etc.). Conform Eurostat, după vârful atins în semestrul II 2022, prețul mediu al energiei electrice în UE a scăzut ușor în semestrul I 2023, iar în România autoritățile au menținut scheme de sprijin care au ținut facturile populației sub control. Cu toate acestea, nivelul prețurilor a rămas considerabil peste cel din 2020, semn că liberalizarea combinată cu contextul de piață a dus la un nou prag al costului energiei. Eurostat notează că, per total UE, prețul energiei electrice pentru gospodării în 2024 s-a stabilizat la un nivel „peste cel de dinaintea crizei”, iar România nu face excepție de la această tendință.
Consecințe pentru consumatori
Impactul asupra consumatorilor casnici români a fost semnificativ, atât în termeni financiari direcți, cât și ca schimbare de comportament și politici publice. Majorarea prețurilor la electricitate după liberalizare a generat o serie de consecințe notabile:
- Creșterea facturilor și a poverii financiare: În absența tarifelor reglementate, consumatorii au resimțit direct scumpirile dictate de piață. Pentru multe familii, cheltuielile cu energia electrică au reprezentat un procent mai mare din bugetul lunar, punând presiune pe veniturile disponibile. Riscul de sărăcie energetică (imposibilitatea de a-și plăti utilitățile și de a-și încălzi adecvat locuința) a crescut, mai ales în rândul consumatorilor vulnerabili (persoane cu venituri mici, vârstnici etc.). Acest lucru a îngrijorat autoritățile, care au căutat soluții pentru a proteja categoriile defavorizate. De exemplu, s-a accelerat definirea consumatorului vulnerabil prin lege și acordarea de ajutoare pentru plata facturilor.
- Intervenții guvernamentale (compensări și plafonări): Scumpirile masive din 2021-2022 au forțat statul să intervină, deși într-o piață liberalizată prețurile ar trebui teoretic lăsate la libera formare. În toamna anului 2021, Guvernul a introdus o schemă de compensare a facturilor pentru consumatorii casnici, aplicată pe parcursul iernii 2021-2022 (lunile noiembrie-martie). Practic, statul a suportat o parte din cost (în jur de 0,291 lei/kWh, în anumite limite de consum), astfel încât facturile populației să nu explodeze imediat. Ulterior, văzând că prețurile de pe piață continuă să crească, s-a decis adoptarea unei plafonări a prețurilor la energie electrică (și gaze) începând cu 2022. Legea plafonării a stabilit un preț maxim per kWh pe care consumatorii casnici îl pot fi obligați să-l plătească, diferența față de prețul pieței fiind decontată furnizorilor de la bugetul de stat. De pildă, în 2022 s-au fixat plafoane precum 0,68 lei/kWh pentru consumatorii mici (sub 100 kWh/lună) și 0,80 lei/kWh pentru consumul între 100 și 300 kWh/lună (toate prețuri cu TVA inclus) – valori sensibil mai mici decât prețul pieței din acel moment. Aceste plafoane au fost prelungite succesiv pe parcursul anilor 2022 și 2023, transformând practic temporar piața liberă într-una cvasi-reglementată pentru utilizatorii casnici. Măsurile au fost considerate necesare pentru a evita un val de neplată a facturilor și falimente în rândul consumatorilor, dat fiind că prețurile de piață erau de câteva ori mai mari decât își permiteau mulți români. Reversul medaliei a fost costul bugetar ridicat al acestor scheme și acumularea de datorii ale statului către furnizori, precum și distorsionarea semnalelor de preț din piață. Totuși, în contextul unei crize energetice fără precedent, majoritatea țărilor UE au recurs la astfel de măsuri de urgență (reduceri de taxe, subvenții, plafoane de preț etc.).
- Schimbarea comportamentului consumatorilor și transparență: Un efect pozitiv al șocului prețurilor a fost că mulți consumatori au devenit mai conștienți de importanța eficienței energetice și a economisirii. Mesajele transmise de autorități și specialiști – de a elimina risipa, de a folosi rațional aparatele electrocasnice, de a izola locuințele – au căpătat mai multă greutate când prețul kilowatului a crescut. S-au înregistrat reduceri ale consumului de energie în anumite luni, semn că oamenii au început să stingă becurile inutile, să regleze temperatura termostatelor sau să opteze pentru becuri LED și electrocasnice mai economice. De asemenea, schimbarea furnizorului – un drept important câștigat prin liberalizare – a devenit o opțiune explorată de tot mai mulți consumatori, în căutarea unor tarife mai mici. Platforma online de comparare a ofertelor de pe site-ul ANRE a înregistrat trafic sporit, iar numărul de contracte schimbate a crescut față de perioada anterioară liberalizării. Potrivit datelor ANRE, în primele luni de după liberalizare sute de mii de clienți casnici au trecut pe oferte concurențiale mai ieftine la furnizorul actual sau au schimbat complet furnizorul, profitând de faptul că procesul este gratuit și relativ simplu (se poate realiza și online). Transparența prețurilor a devenit și ea crucială: s-a discutat despre obligativitatea ca furnizorii să detalieze în factură costul energiei vs. tarifele de rețea și taxe, pentru ca oamenii să înțeleagă mai bine factura și să vadă unde apar creșteri de preț. În contextul scumpirilor la gaze, ministrul Energiei chiar a sugerat ca furnizorii să arate pe factură cu cât au cumpărat gazele și cu cât le vând, pentru a evidenția adaosurile și a justifica creșterile. Per ansamblu, consumatorii români au devenit mai vigilenți și mai informați în privința contractelor de energie, ceea ce pe termen lung poate stimula concurența între furnizori.
- Piața energiei, reglementări și perspective: O consecință importantă a fost și recalibrarea dezbaterii despre rolul statului pe piața de energie. Dacă înainte de liberalizare accentul era pus pe beneficiile pieței libere, după șocul scumpirilor mulți s-au întrebat dacă nu cumva statul a liberalizat prea repede sau fără măsuri de protecție adecvate. Autoritățile au fost nevoite să revină temporar la instrumente de control al prețului (prin plafonare) contrare principiilor pieței libere, recunoscând implicit că piața nu era încă pe deplin matură și pregătită să ofere prețuri suportabile tuturor consumatorilor. Oficialii ANRE au admis că piața de energie din România nu este încă una perfect competitivă și mai există disfuncționalități. De pildă, George Niculescu, președintele ANRE în 2025, menționa că piața „nu este pe deplin matură și încă există acei ‘băieți deștepți’ – traderi care cumpără ieftin… o cantitate mare de energie pe termen lung, apoi o vând mai scump furnizorilor”, subliniind că anumite practici speculative persistă. Totuși, pe termen lung, direcția este de întoarcere la mecanismele pieței. Deja s-a anunțat că schema de plafonare va fi eliminată treptat (probabil după iunie 2025), revenindu-se la prețuri libere, iar autoritățile speră ca până atunci condițiile de piață să fie mai stabile, iar consumatorii mai bine pregătiți. În plus, Guvernul mizează pe investiții masive în noi capacități de producție (parcuri eoliene și solare prin PNRR, dezvoltarea reactoarelor nucleare 3 și 4 de la Cernavodă, proiecte de centrale pe gaze și regenerabile offshore în Marea Neagră etc.) care să majoreze oferta de energie ieftină pe piață. Dacă aceste planuri vor avea succes, oferta suplimentară ar putea duce la temperarea prețurilor în anii următori, exact cum sugera teoria cererii și ofertei: creșterea ofertei va determina scăderea prețului, în condițiile unei cereri relativ constante.
Evoluția prețurilor energiei electrice a împins mulți consumatori să devină mai atenți la consum și să caute oferte mai bune în piața liberă.
Concluzie
Liberalizarea pieței energiei electrice în România a marcat un pas important către alinierea la piața unică europeană și către eliminarea distorsiunilor provocate de prețurile administrate. Totuși, această schimbare de paradigmă a coincis cu o perioadă dificilă, în care factorii de piață – cererea crescută și oferta limitată – au condus la majorări fără precedent ale prețurilor. Practic, trecerea la piața liberă a expus consumatorii la fluctuațiile și tensiunile de pe piața angro, înainte ca mecanismele pieței să fi adus beneficii tangibile sub formă de prețuri mai mici.
Experiența ultimilor ani a demonstrat că raportul dintre cerere și ofertă rămâne elementul central ce determină prețul energiei: când cererea depășește oferta (mai ales oferta din surse ieftine), prețurile urcă vertiginos. Liberalizarea a permis ca acest semnal de preț să se transmită integral către consumatorul final, spre deosebire de perioada reglementată când astfel de creșteri puteau fi atenuate administrativ sau amânate. Prin urmare, consumatorii s-au confruntat brusc cu facturi majorate, iar autoritățile au fost puse în situația de a interveni cu măsuri temporare (compensații, plafoane) pentru a proteja populația și economia. Aceste intervenții, deși necesare pe termen scurt, au reprezentat o abatere de la principiile pieței libere, semnalând dificultatea echilibrării obiectivelor de protecție socială cu cele de liberalizare economică într-un context de criză.
Pe de altă parte, liberalizarea a adus și beneficii potențiale: a stimulat concurența între furnizori (mulți consumatori au obținut oferte mai bune mutându-se la alt furnizor sau negociind cu cel actual), a crescut transparența în facturare și a impulsionat un discurs public despre eficiența energetică și independența energetică a țării. De asemenea, presiunea prețurilor ridicate a evidențiat importanța investițiilor în noi capacități de producție și în surse regenerabile, pentru a spori oferta internă și a reduce expunerea la volatilitatea piețelor internaționale. Oficialii și experții subliniază că soluțiile durabile pe termen lung sunt diversificarea și creșterea ofertei de energie ieftină (de ex. regenerabile, nuclear) și gestionarea inteligentă a cererii (eficiență, economisire), astfel încât să se atingă din nou un echilibru favorabil consumatorului.
În concluzie, majorarea prețurilor la energie electrică după liberalizare a fost rezultatul întâlnirii dintre o politică economică necesară (liberalizarea) și condiții de piață vitrege. Relația dintre cerere și ofertă – liberă de intervenții după 2021 – a generat prețuri record în condiții de deficit, arătând atât forța, cât și riscurile pieței libere. Pe viitor, pe măsură ce piața se stabilizează și noi surse de energie intră în funcțiune, există așteptarea că prețurile se vor mai tempera și că mecanismele concurențiale vor funcționa în beneficiul consumatorilor. Până atunci, echilibrul între protejarea consumatorilor și funcționarea pieței rămâne o provocare centrală pentru autorități. Cert este că informarea consumatorilor rămâne esențială: într-o piață liberalizată, fiecare consumator are dreptul și responsabilitatea să caute cea mai bună ofertă și să își gestioneze consumul eficient, pentru a-și diminua factura – acesta fiind, de fapt, principalul avantaj pe care liberalizarea îl poate oferi pe termen lung.
Surse oficiale și referințe: Datele și declarațiile din acest articol au fost preluate din surse credibile precum rapoarte Eurostat, comunicările ANRE și ale Ministerului Energiei și articole de presă de încredere, de exemplu Agerpres, Adevarul, Energynomics ș.a. Aceste surse confirmă creșterile de preț menționate și oferă explicațiile contextuale ale fenomenului (desechilibre între cerere și ofertă, prețuri angro record, măsuri de piață și guvernamentale), asigurând acuratețea și obiectivitatea informațiilor prezentate.
