Un nou studiu sugerează că un biomarker identificat prin analize de sânge înainte de tratament ar putea prezice eficiența unui antidepresiv pentru pacienții cu depresie majoră, facilitând astfel alegerea terapiei adecvate într-un timp mai scurt.
Depresia majoră afectează aproximativ 330 de milioane de oameni în întreaga lume, manifestându-se prin sentimente persistente de tristețe, lipsă de speranță, scăderea motivației și interesului pentru activitățile zilnice. De asemenea, pot apărea și tulburări de somn sau modificări ale apetitului.
Printre tratamentele cele mai des prescrise se numără inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), o clasă de medicamente antidepresive. Deși aceste medicamente pot oferi rezultate promițătoare, efectul lor variază semnificativ de la un pacient la altul, iar găsirea terapiei potrivite necesită, adesea, multiple încercări.
Cercetătorii de la Circular Genomics Inc., Universitatea din New Mexico, Fondation FondaMental și alte instituții de specialitate au descoperit un biomarker care ar putea fi asociat cu răspunsul la tratamentele cu SSRI.
Concluziile studiului au fost publicate în revista Molecular Psychiatry și indică faptul că biomarkerul identificat este un ARN circular, cunoscut sub numele de CDR1as.
Echipa de cercetare a studiat probe de sânge de la pacienți diagnosticați cu depresie majoră, recoltate înainte de inițierea tratamentului cu antidepresive.
Nivelurile de CDR1as, o moleculă prezentă atât în sânge, cât și în țesutul cerebral, au fost măsurate cu ajutorul unei tehnici de laborator ce utilizează reacția de polimerizare în lanț pentru ARN circular, care amplifică și detectează materialul genetic din probele de sânge.
Cercetătorii au comparat valorile inițiale ale CDR1as la pacienții care au răspuns pozitiv la sertralină, un SSRI utilizat adesea, cu ale celor care nu au observat nicio îmbunătățire a simptomelor.
Analiza a inclus două grupuri independente din studiile clinice EMBARC (Establishing Moderators and Biosignatures of Antidepressant Response in Clinical Care) și ANTARES (Biomarkers of Antidepressant Response).
Rezultatele au arătat că, înainte de tratament, expresia CDR1as varia între pacienții care aveau să răspundă la sertralină și cei care nu au avut reacție pozitivă.
Informații suplimentare din studii observaționale au indicat că nivelurile CDR1as sunt corelate cu efectele inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei în ansamblu, nu doar cu un medicament singular.
Cercetătorii au examinat de asemenea modificările nivelurilor CDR1as după tratamentul cu sertralină. La pacienții care au prezentat răspuns terapeutic, nivelurile s-au modificat, iar aceste schimbări au fost asociate cu o remisie pe termen lung.
Autorii studiului sugerează că nivelurile de CDR1as din sânge pot prezice succesul terapiei pentru pacienții care urmează tratament cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei. Această relație nu a fost observată la pacienții tratați cu placebo sau cu bupropion, un alt tip de antidepresiv.
Studiile experimentale efectuate pe animale și culturi de neuroni umani au indicat că forma Cdr1as la șoareci este influențată semnificativ de activitatea receptorului 5-HT2A pentru serotonină și de receptorul pentru factorul neurotrofic derivat din creier (BDNF), un membru important al familiei neurotrofinelor.
Cercetătorii concluzionează că CDR1as, un ARN cu o structură circulară stabilă și abundentă în creier, este asociat cu mecanismele de răspuns la antidepresive și ar putea funcționa ca un biomarker sanguin pentru prezicerea răspunsului și remisiilor în cazurile de tratament cu SSRI.
Deși studiul s-a concentrat pe sertralină, cercetările viitoare ar putea investiga dacă aceeași asociere se aplică și altor medicamente din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei, frecvent utilizate în tratamentele curente.
