Descoperiri genetice în tratarea schizofreniei: o mutație rară îi face pe unii pacienți să nu răspundă la tratamente
Recent, cercetătorii au descoperit că o mutație genetică rară ar putea explica de ce nu toți pacienții cu schizofrenie răspund la noile tratamente. Studiul realizat de o echipă de la Universitatea Flinders din Australia arată că această modificare genetică blochează complet efectul medicamentelor dezvoltate recent pentru tratarea acestei afecțiuni. Descoperirea subliniază complexitatea tratamentului schizofreniei și necesitatea unei abordări personalizate în psihiatrie.
Aproximativ 23 de milioane de oameni din întreaga lume sunt afectați de schizofrenie, o boală mentală compusă din diverse simptome care pot influența profund viața cotidiană. Tratamentele actuale se concentrează în principal pe acțiunea asupra dopaminei, însă eficiența lor variază semnificativ de la un pacient la altul, iar efectele secundare pot fi severe.
Impactul mutației genetice asupra tratamentului
Studiul recent sugerează că, în cazul unora dintre pacienții cu schizofrenie, acest răspuns diferit la medicamente ar putea fi legat de o mutație moștenită. Cercetătorii au descoperit că o variantă rară a receptorului TAAR1, un receptor cerebral important pentru noile tratamente, este responsabilă pentru absența răspunsului la medicamentele menționate.
Mutația genetică C182F identificată în cadrul studiului transformă receptorul TAAR1 într-o structură care nu mai poate interacționa cu medicamentele. Aceasta blochează legarea substanțelor active și, prin urmare, împiedică activarea receptorului. Din păcate, acest receptor este o țintă esențială pentru terapiile moderne dezvoltate împotriva schizofreniei.
Cercetătorii subliniază că mutația nu doar că reduce activitatea receptorului, ci o elimină complet. Aceasta înseamnă că, indiferent de tratamentul administrat, receptorul rămâne complet inactiv, ceea ce face ca pacienții afectați de această mutație să nu beneficieze de medicamentele destinate tratamentului schizofreniei.
Una dintre cele mai promițătoare terapii, ulotaront, a fost dezvoltată pentru a viza receptorul TAAR1 și a primit în 2019 eticheta de „Breakthrough Therapy” din partea FDA. Totuși, acest medicament a eșuat în a-și demonstra eficiența în două studii clinice de fază III, ceea ce subliniază provocările cu care se confruntă cercetătorii în dezvoltarea de noi tratamente pentru schizofrenie.
Implicații pentru studiile clinice
În ciuda rarității acestei mutații la nivel global, cercetătorii au observat o frecvență mai mare a acesteia în populațiile din Asia de Sud. Această distribuție geografică are implicații considerabile asupra studilor clinice și a utilizării viitoare a terapiilor bazate pe receptorul TAAR1. Experții sugerează că este esențială testarea genetică a pacienților înainte de a începe tratamentele, pentru a identifica persoanele care nu vor obține beneficiile dorite de la aceste medicamente.
Noile rezultate ale cercetării oferă o înțelegere mai profundă asupra mecanismelor biologice implicate în schizofrenie. Aceasta accentuează necesitatea unei abordări personalizate în tratamentul bolii, adaptată profilului genetic al fiecărui pacient în parte, pentru a îmbunătăți eficiența terapiei și calitatea vieții acestora.
