Frustrările clasei de mijloc din Franța: „Nicolas care plătește” devine un simbol al nemulțumirii
Un personaj fictiv pe nume Nicolas, perceput ca un angajat care suportă povara financiară pentru întreaga societate, inclusiv pensionari și imigranți, a devenit o emblemă a frustrărilor clasei de mijloc din Franța. Acesta ilustrează dilema oamenilor care se simt prea „bogați” pentru a beneficia de asistență socială, dar nu suficient de prosperi pentru a evita creșterea impozitelor, așa cum notează Politico.
O mișcare de contestație împotriva impozitelor prinde avânt în Hexagon, ceea ce stârnește îngrijorare în guvernul lui Emmanuel Macron, care se pregătește pentru o confruntare crucială pe tema bugetului în perioada următoare.
„Nicolas qui paie” (Nicolas plătește) a devenit un slogan eficient pentru angajații dintr-o clasă de mijloc bine remunerată, care se simt suprasolicitați de un sistem care e în declin. Această tendință se conturează pe fundalul unei energii politice crescute, în condițiile în care partidul de extremă dreapta condus de Marine Le Pen își amplifică acțiunile, țintind să preia conducerea în 2027.
Simbolul „Nicolas” își are originile într-o imagine virală din 2020, care surprinde un angajat de 30 de ani, vizibil stresat și îngândurat. Această imagine sugerează că Nicolas este responsabil pentru plata croazierelor pensionarilor „Chantal și Bernard” și beneficiile sociale ale tânărului „Karim”, dar și ajutoarele pentru dezvoltare destinate Africii.
Frustrări și nemulțumiri la nivel național
În ultimele luni, fenomenul „Nicolas qui paie” a acumulat o popularitate remarcabilă, fiind menționat în sute de mii de tweet-uri, conform datelor agenției de analiză Visibrain. Acesta simbolizează nemulțumirile unei clase de mijloc care se consideră defavorizată, fiind prea bogată pentru a beneficia de ajutoare, dar insuficientă pentru a scăpa de povara fiscală.
Sloganul a căpătat uneori accente anti-imigrație, acuzând persoanele străine că profită de sistemul de asistență socială al Franței. O astfel de retorică, deși fără îndoială controversată, captează atenția autorităților, Palatul Elysée monitorizând îndeaproape evoluția acestei mișcări.
„Este o mișcare populistă de extremă dreapta, dar și un semn de avertizare că acceptarea impozitelor din partea populației scade”, a declarat un oficial de la Elysée, subliniind nevoia de a evita creșterea impozitelor.
În contextul actual, Prim-ministrul François Bayrou duce o politică de austeritate drastică, care prevede reduceri ale cheltuielilor de 44 de miliarde de euro, o strategie ce implică eliminarea unor zile de sărbătoare legală.
Între vechi și nou: amintiri din trecut
Mișcarea „Nicolas qui paie” aduce în atenție perioade tulburi din istoria recentă a Franței, cum ar fi protestele Vestelor Galbene din 2018. Această campanie de contestare a impozitelor a generat manifestații violente, obligând guvernul să renunțe la planuri de majorare a impozitelor pe combustibil și taxele pentru pensionari.
Diferențele între mișcările de protest de acum și cele de altădată sunt semnificative, iar efectele sunt greu de anticipat. Pe măsură ce apelurile la proteste online cresc în număr, guvernul se teme de o repetare a acelor vremuri instabile.
Perspective politice și sociale complexe
Pe fondul creșterii popularității fenomenului „Nicolas”, politicienii caută să se alinieze cu această nemulțumire. Bruno Retailleau, Ministrul de Interne, și Éric Ciotti, parlamentar conservator, au început să critice bugetul propus de Bayrou, fiecare încercând să se poziționeze ca apărători ai intereselor clasei de mijloc.
Discursul politic se schimbă rapid, iar generațiile mai tinere își pot îndrepta atenția către partide mai radicale. Dacă mișcarea „Nicolas” va reuși să atragă voturile acestor alegători, ar putea avea un impact semnificativ asupra viitoarelor alegeri.
Transformarea rețelelor sociale în voturi concrete rămâne o provocare, iar deși Marine Le Pen are șanse considerabile să câștige în 2027, susținerea fermă a pensionarilor de către partidul ei ar putea crea un conflict cu așteptările tinerilor alegători.
