România, pe un drum greșit în politica externă. Ce trebuie să știm despre viitorul nostru?
Într-un context internațional tot mai tumultuos, România riscă să devină prizoniera unei politici externe care prioritizează doar securitatea, ignorând drepturile omului și comerțul. Profesoara Alina Mungiu-Pippidi atrage atenția asupra nevoii urgente de reformare a viziunii diplomatice sub conducerea președintelui Nicușor Dan, într-un articol publicat pe HotNews.
Privind la evoluțiile recente, imaginea rachetelor iraniene care lovesc spitale în Israel aduce în discuție raționamentul oficial din spatele scutului de la Deveselu. Acesta a fost promovat drept o barieră împotriva Iranului în eventualitatea unui conflict, fără a reflecta realitatea complexă a relațiilor internaționale. În trecut, s-au făcut glume în legătură cu prietenia dintre România și Iran, dar realitatea e diferită: astăzi, conflictul cu Iranul se profilează, chiar dacă nu am dorit niciodată acest lucru. Aceasta subliniază vulnerabilitatea României, mai ales având în vedere poziționarea de „pinten american” în Europa de Est.
România, parte a unor alianțe internaționale, se află în situația de a nu fi consultată în deciziile importante. Realizările noastre externe s-au concentrat în principal pe aspecte interne, cum ar fi aderarea la Uniunea Europeană și NATO, iar exemplul Schengen este dovada că prioritățile sunt deseori dictate de considerente interne, nu externe. Într-o lume în care vocea României pare să se piardă, este esențial să ne regândim poziția și să ne afirmăm identitatea pe scena internațională.
În acest peisaj complicat, adversarii lui Nicușor Dan, precum Victor Ponta și George Simion, au avut propuneri clare de orientare politică externă, însă aceste viziuni sunt adesea contradictorii și capabile să ne izoleze. România se îndreaptă spre o perioadă în care e crucial să ne stabilim prioritățile, fără a ne alinia orbește la politica altora.
O problemă majoră este că, deși avem un aparat de securitate bine intenționat, acesta nu dispune de strategii clare. Dominat de ideea războiului și a sancțiunilor, își concentrează eforturile fără o analiză profundă a riscurilor. Războiul din Ucraina și abordările conflictuale ale liderilor globali, cum ar fi Trump, impun o adaptare urgentă a poziției noastre.
România trebuie să se pregătească să abordeze o politică externă conștientă și proactivă, nu să rămână la mila deciziilor luate de alte state. O poziție pasivă, continuată de actuala administrație, este deja nesustenabilă.
Este vital să reflectăm asupra a ceea ce se întâmplă pe scena globală: riscurile cresc, fericirea noastră nu poate depinde de strategii vechi și ineficiente. Avem nevoie de o abordare modernă în care securitatea să fie un factor, dar nu singurul aspect de care să ne ocupăm. O apărare inspirată nu constă doar în pregătiri militare, ci și în stabilirea unor relații diplomatice sănătoase, care să ne protejeze de amenințări.
Așadar, pe termen lung, România are nevoie de o politică externă clar definită, mai dinamică și adaptată la realitățile actuale, care să reflecte nu doar interesele interne, ci și cerințele partenerilor internaționali. Trebuie să reacționăm acum, nu în fața crizelor, să ne reafirmăm locul în lume și să construim relații care să ne ofere stabilitate, nu conflicte.
