Gena care poate îmbunătăți concentrarea: O nouă abordare în tratarea tulburărilor de atenție
Cercetătorii de la Universitatea Rockefeller au descoperit o genă crucială pentru atentivitate, care ar putea revoluționa modalitățile de tratament pentru tulburările de atenție, cum ar fi ADHD. Această descoperire deschide noi perspective pentru abordări terapeutice ce vizează reducerea „zgomotului” neuronal, în loc de stimularea activității cerebrale.
Menținerea unui nivel adecvat de concentrare este strâns legată de abilitatea creierului de a distinge informațiile relevante de cele care nu au importanță. În prezent, tulburările de atenție se manifestă adesea prin dificultăți în a separa stimulii esențiali de cei care pot distrage. Acest mecanism este adesea afectat de zgomotele ambientale sau de gândurile obositoare.
Provocările tradiționale
Majoritatea tratamentelor existente pentru tulburările de atenție se concentrează pe amplificarea activității neuronale în zonele cerebrale implicate în acest proces, în special cortexul prefrontal. Recent, însă, un studiu apărut în revista Nature Neuroscience sugerează o alternativă inedită: scăderea „zgomotului” din fundal, care ar putea ajuta la îmbunătățirea atenției.
Echipa de cercetători a identificat gena Homer1 ca având un rol fundamental în acest mecanism. Experimentele efectuate pe șoareci au arătat că scăderea nivelurilor acestei gene a dus la o activitate cerebrală mai redusă și, paradoxal, la rezultate mai bune în testele de concentrare.
Descoperiri surprinzătoare
Deși Homer1 este cunoscută pentru implicarea sa în comunicarea dintre neuroni, ea nu fusese anterior asociată cu atenția la acest nivel. Analizând genomurile a aproape 200 de șoareci, cercetătorii au descoperit că cei cu performanțe mai bune la teste de atenție prezentau niveluri mai scăzute ale genei Homer1 în cortexul prefrontal. Aceasta a contribuit la aproximativ 20% din variațiile în performanță.
Un alt aspect interesant a fost observat când s-au testat diverse variante ale genei. Șoarecii cu niveluri naturale reduse ale variantelor Homer1a și Ania3 au avut rezultate mai bune la teste de atenție. Rezultatele sugerează că intervențiile genetice în adolescență pot avea un impact semnificativ, îmbunătățind rapiditatea și precizia animalelor în fața stimulilor perturbatori.
Viitorul în tratamentul tulburărilor de atenție
Aceste descoperiri ar putea deschide calea unei noi strategii terapeutice: în loc să se încerce creșterea activității neuronale, ar putea fi mai eficient să se reducă activitatea de fundal care provoacă distragerea atenției. De asemenea, s-a observat că această genă are implicații și în afecțiuni precum autismul și schizofrenia, ceea ce indică un domeniu vast de cercetare viitoare.
În concluzie, cercetările recente sugerează că o abordare mai nuanțată, centrată pe controlul activității neuronale de fond, ar putea îmbunătăți în mod semnificativ tratamentele pentru tulburările de atenție. Descoperirea genei Homer1 ne oferă nu doar speranță, ci și direcții noi în modurile de a înțelege și trata această provocare tot mai frecventă în societatea modernă.
