Natura revenită în Ucraina: Un peisaj verde la granița dintre salvare și distrugere
După doi ani de la atacul devastator care a dus la deteriorarea barajului Nova Kahovka, zonele inundate din Ucraina au început să fie readuse la viață de natură. Totuși, acest nou ecosistem fragil se află acum în pericol de a fi distrus din nou.
La sud de cea mai mare insulă fluvială din Europa, priveliștea se desfășoară pe un teren acoperit de sălcii tinere, crescute într-un peisaj utopic și neașteptat. De pe stânca înaltă a insulei Hortîția, se poate observa cum natura își strânge puterile, transformând o zonă ce acum câțiva ani era complet inundată, în noi lagune strălucitoare. Acești copaci tineri, care au ajuns deja la câțiva metri înălțime, simbolizează renașterea unui habitat odinioară uitat.
Valeriî Babko, profesor pensionar de istorie și veteran al armatei, explică semnificația acestui loc, denumit Velîkîi Luh – Lunca Mare. „Pentru mine, acest teritoriu nu este doar un simplu peisaj natural. Este o parte din mitologia ucraineană, un teritoriu străvechi pe care l-am văzut în poveștile despre cazaci care călăreau prin păduri atât de dese încât soarele abia pătrundea”, a declarat Babko, în timp ce admira malurile fostului lac de acumulare din satul Malokaterînivka.
Acest loc odată plin de viață a fost îngropat sub ape în 1956, când Uniunea Sovietică a închis barajul și a creat centrala hidroelectrică Kahovka. Astfel, un peisaj bogat din punct de vedere ecologic și cultural a fost transformat într-un lac artificial, iar biodiversitatea sa a avut de suferit.
Se pare că acum, cu ajutorul naturii, se formează un nou ecosistem, dar acest lucru nu înseamnă că este și siguranța sa garantată. Conform unor studii recente, aceste noi terenuri verzi ar putea ascunde o serie de probleme ecologice severe, devenind astfel o „bombă ecologică cu ceas”.
Dacă nu se iau măsuri pentru a proteja această biodiversitate în devenire, tot ceea ce s-a reconstruit ar putea fi distrus într-un timp record. Astfel, deși natura face pași în direcția redării unei părți din ce a fost cândva, impactul consistent al oamenilor asupra mediului rămâne o preocupare majoră. Ramificațiile acestui fenomen atât de frumos, dar și atât de fragil, ne invită la o reflecție mai profundă asupra modului în care interacționăm cu natura.
