Experții subliniază numeroasele fisuri în strategia operațiunii americano-israeliene din Iran, mai ales având în vedere că durata acestui conflict a fost subestimată. Politologul Radu Carp afirmă că iranienii au pus la punct un plan ingenios pentru a ataca portavioanele americane, ceea ce complică și mai mult situația deja critică.
Analizând gestionarea conflictului de către administrația americană, publicația Le Monde caracterizează strategia ca fiind una de tip „trial and error” (încercare și greșeală). Aceasta subliniază absența unui plan clar de retragere și inconsecvențele din discursul politic de la Washington. De asemenea, sunt evidențiate declarații contradictorii cu privire la obiectivele operațiunii militare, ceea ce generează confuzii.
Le Monde sugerează că ambiguitatea strategică existentă crește riscul de escaladare a conflictului în regiune, afectând în mod direct credibilitatea diplomatică a Statelor Unite. Analiza mai aduce în discuție tensiunile interne din administrație și presiunea politică care pot influența deciziile militare, concluzionând că acest conflict este gestionat reactiv, nu strategic, având consecințe greu de anticipat.
De asemenea, The Guardian subliniază imprevizibilitatea conflictului și riscurile majore asociate cu intervențiile militare fără o strategie pe termen lung bine definită. Autorul menționează că decizia de a intra în război a fost luată pe fondul unor tensiuni interne și fără o dezbatere publică adecvată. Escaladarea rapidă a violențelor demonstrează o subestimare a reacției iraniene și a potențialului actorilor regionali de a transforma conflictul într-un război extins.
Impactul umanitar al conflictului este, de asemenea, discutat, incluzând victime civile și deteriorarea infrastructurii regionale. În plan internațional, SUA suferă o deteriorare a imaginii și riscă o izolare diplomatică. Mesajul central este că lipsa de previziune strategică poate transforma un conflict inițial limitat într-o criză de proporții globale.
Agenția Reuters se concentrează pe reacțiile interne din SUA relativ la modul de gestionare a crizei provocate de conflict, unde un număr semnificativ de parlamentari critică Departamentul de Stat pentru neajunsurile în planificarea evacuării cetățenilor americani din Orientul Mijlociu. Criticile se axează pe lipsa unui plan coerent, având în vedere suspendarea zborurilor și deteriorarea rapidă a situației de securitate.
În ciuda asigurărilor autorităților că lucrează la facilitarea plecărilor voluntare, criticii consideră că răspunsul este insuficient și întârziat, evidențiind o pregătire limitată pentru consecințele indirecte ale conflictului și presiunea politică asupra administrației.
Radu Carp: „La Washington nu s-a estimat corect durata operațiunii și nici faptul că Iran va ataca toate țările arabe din regiune”
Conform politologului Radu Carp, profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, întreaga operațiune militară din Iran a fost planificată inițial să dureze doar cinci zile. Această estimare s-a bazat pe resursele de muniție disponibile pentru forțele americane din zonă.
Cu toate acestea, Carp amintește că perspectiva optimistă a evoluat într-o realitate complexă. „Acum este evident că va dura mai mult”, subliniază expertul. Conflictul nu doar că s-a extins, dar mizele și rezultatele sunt în continuare incerte, în timp ce forțele americane trimit efective impunătoare în zona de acțiune.
Problema principală, relevă el, este legată de evaluările strategice. „La Washington nu s-a estimat corect durata operațiunii și nici faptul că Iran va ataca toate țările arabe din regiune, chiar și baza britanică Akrotiri din Cipru.” Această extindere a frontului a modificat radical condițiile inițiale ale conflictului.
Un alt indiciu al nepregătirii este reacția întârziată a autorităților din SUA. „Dovada cea mai bună este că Departamentul de Stat a emis doar ieri apelul să plece cetățenii SUA cât mai curând din Orientul Mijlociu.” Se pune întrebarea: „Cu ce?!” Cu sute de mii de cetățeni străini blocați în regiune, soluțiile pentru părăsirea zonei de conflict sunt limitate.
„Au fost atât de incompetenți încât au lăsat toți militarii în baze, crezând că aceștia nu vor fi țintă”
Criticile vizează și echipa lui Pete Hegseth și Elbridge Colby, cunoscuți pentru declarațiile lor din forurile internaționale. Incompetența lor se manifestă prin faptul că „au lăsat toți militarii în baze, crezând că aceștia nu vor fi țintă”. Așadar, predilecția pentru disperarea americană s-a concretizat în imagini cu Iran care bombardează hoteluri în care erau cazați militari. Întrebarea care persistă în mintea observatorilor din Emirate, Arabia Saudită și Qatar este: de unde aveau iranienii aceste informații?
Situația maritimă nu este mai puțin tensionată. „Forța navală a Iranului este aproape intactă. Au fost distruse doar 8 nave, 30 sunt operaționale”, subliniază expertul. În plus, iranienii au utilizat epave din anii 1970 ca momeală, provocând astfel consumul unor resurse semnificative de muniție din partea americanilor.
„Planul iranienilor este diabolic. Așteaptă epuizarea muniției pentru a activa cele peste 200 de ambarcațiuni ușoare, pregătite pentru a hărțui portavioanele SUA. Într-un astfel de conflict, geografia lor le oferă un avantaj semnificativ. Coasta Iranului este presărată cu ascunzători naturale.” Profesorul Carp crede că strategia iraniană este una de uzură.
În fața acestei complexe situații, operațiunea este deja considerată un „Epic Failure” în Statele Unite, având în vedere desfășurarea forțelor și desfășurarea conflictului. Deși nimic nu garantează o victorie a Iranului, Israelul vine să acționeze eficient și metodic, sprijinind astfel eforturile de apărare ale aliaților.
Se constată și o schimbare de ton în declarațiile echipei asociate cu Donald Trump; acum, atenția nu mai este pe schimbarea de regim, ci pe un război prelungit. Concluzia pe termen scurt este că Israelul și partenerii săi rezistă, răspund la provocările iraniene, iar aceste realități devin din ce în ce mai greu de ignorat pentru conducerea de la Washington.
