Tensiuni în Iran: Protestele economice iau amploare
Protestele din Iran devin tot mai intense pe măsură ce ziua trece. Tensiunile au izbucnit pe 28 decembrie, având drept cauze reale dificultățile economice cu care se confruntă tot mai mulți cetățeni. Spre deosebire de manifestațiile anterioare, centrate pe chestiuni ideologice sau drepturi civile, actualul val de nemulțumire este direct legat de starea economiei – prăbușirea monedei naționale și inflația galopantă. Declanșatorul acestor revolte a fost o grevă a comercianților din Marele Bazar din Teheran, un simbol economic și social al țării.
Motivul grevelor
La finalul anului trecut, vânzătorii de electronice din Teheran au intrat în grevă. Majoritatea produselor comercializate de ei sunt importate, dar este din ce în ce mai greu să cumpere și să vândă bunuri pe o piață în cădere. Ulterior, alți comercianți din Marele Bazar s-au alăturat acestor acțiuni.
Prăbușirea monedei naționale
Principalul motiv al tulburărilor a fost devalorizarea monedei naționale, care se tranzacționează la aproape 1,5 milioane de riali pentru un dolar. În ultimul an, moneda a pierdut 45% din valoare, iar în ultimul deceniu, neagră ajunge la o prăbușire de 98%. De asemenea, în ultimele șase luni, această depreciere a depășit 50%, iar după conflictul militar cu Israelul din iunie, s-a constatat o scădere de aproape 40%.
Impactul asupra cotidianului
Creșterea rapidă a costului vieții a dus la o erodare severă a puterii de cumpărare. Inflația a depășit 42% în luna decembrie, fiind una dintre cele mai ridicate din lume, după Sudan și Venezuela. Prețurile alimentelor au crescut cu peste 70% într-un an, iar costurile medicale cu aproximativ 50%, conform datelor Băncii Mondiale.
În aceste condiții, salariul mediu lunar, care echivalează cu aproximativ 100 de dolari, se risipeste rapid doar pe cheltuieli esențiale. România observă cu îngrijorare că un coș minimal de alimente poate consuma aproape întregul venit lunar al unei familii.
Fragilitatea pieței muncii
Piața muncii reflectă această criză economică profundă. Aproape 60% din persoanele active sunt fie șomere, fie lucrează în locuri de muncă informale. Cu economiile puținilor bani rămase, mulți oameni se bazează pe locuri de muncă secundare sau pe ajutoare din partea familiei.
Direcția consumului
În acest context, consumatorii se îndreaptă tot mai mult spre produsele locale, încercând să se sustragă de la costurile ridicate ale bunurilor importate, devenite prohibitive datorită sancțiunilor și deficitului de valută.
Sub pragul sărăciei
Conform estimărilor Băncii Mondiale, în perioada 2011-2020, aproape zece milioane de iranieni au căzut sub pragul sărăciei, iar proporția acestora a crescut de la 20% la peste 28%. Mai alarmant, aproximativ 40% din cei peste 90 de milioane de iranieni sunt considerați vulnerabili, expuși riscului de a sărăci în viitorul apropiat.
Asemenea dificultăți financiare nu doar că afectează venitul, ci și demnitatea socială a multor iranieni, ceea ce alimentează furia populară.
Critici la adresa elitei conducătoare
Protestele sunt, de asemenea, direcționate împotriva investițiilor realizate de elitele conducătoare în promisiuni ideologice, lăsând problemele economice de bază, precum stabilizarea prețurilor și infrastructura, nerezolvate. Estimările arată că Iranul a trimis către organizațiile Hezbollah și Hamas între 700 de milioane și un miliard de dolari anual.
Criza economică profundă
În ciuda unor rezerve uriașe de petrol, Iranul se confruntă cu crize economice severe, pompația de peste trei milioane de barili de petrol pe zi neaducând prosperitate internă. Sancțiunile impun regimul de a vinde petrol cu discounturi mari, rezultând într-o pierdere considerabilă de veniturile publice.
Conform Iran Open Data și Băncii Mondiale, anul fiscal încheiat în martie 2025 ar putea aduce o pierdere potențială de cinci miliarde de dolari din cauza măsurilor de evitare a sancțiunilor.
Perspectiva sumbră
Produsul Intern Brut, care a atins 600 de miliarde de dolari în 2010, ar putea scădea la 356 de miliarde de dolari în 2025. Prognozele economice sugerează o scădere de 1,7% pentru 2025, iar în 2026, declinul ar putea fi mai pronunțat, atingând 2,8%.
Regimul extins de sancțiuni internaționale, impus de Statele Unite și Uniunea Europeană, este o altă provocare cu care se confruntă Iranul. Aceste măsuri impiedică companiile occidentale să colaboreze cu băncile iraniene și să cumpere petrol, iar ONU a impus restricții suplimentare.
„Imposibilitatea de a-și întreține familia nu este doar o problemă financiară, ci o sursă profundă de umilință socială, iar acest sentiment al pierderii demnității economice alimentează furia străzii.” – Reuters
