Misterul dispariției Emanuelei Orlandi: Noi detalii controversate pe masa anchetatorilor
După patru decenii de investigații, cazul dispariției Emanuelei Orlandi continuă să stârnească interes. Recent, Laura Casagrande, o veche cunoștință a adolescentei dispărute, a fost pusă sub anchetă pentru declarații false, conform informațiilor furnizate de Il Messaggero.
Cine este Laura Casagrande?
În anii ’80, Laura Casagrande studia la Institutul Pontifical de Muzică Sacră „Tommaso da Victoria”, instituție frecventată și de Emanuela Orlandi. La acel moment, ea avea doar 14 ani și a fost audiată recent de către autorități, având ca scop clarificarea contradicțiilor din declarațiile sale anterioare. Casagrande susține că relația dintre ea și Emanuela era una superficială – „scurte saluturi și câteva glume, dar fără o prietenie reală”, a explicat ea, subliniind că era o adolescentă timidă.
Motivele anchetei
Îndoielile legate de credibilitatea Laurei s-au accentuat, a declarat senatorul Andrea De Priamo, președintele comisiei de anchetă. Casagrande ar fi putut fi ultima persoană care a văzut-o pe Emanuela pe Corso Rinascimento. Aceasta a dus la reevaluarea statutului său, existând posibilitatea unei noi audieri prin interviuri cu martori.
Declarațiile Laurei despre dispariție
Laura a rememorat ziua dispariției Emanuelei: „Cea mai vie amintire este că nu s-a prezentat la ora de cor. Așteptam să vină, dar nu am văzut-o”. Deputatul italian Roberto Morassut a adus în discuție inconsecvențele din declarațiile Laurei, în care ea afirmă că a văzut-o pe Emanuela la stația de autobuz, dar apoi neagă că ar fi ieșit împreună.
Apelul telefonic misterios din 8 iulie 1983
Laura Casagrande a fost menționată pentru prima dată în legătură cu dispariția pe 8 iulie 1983, când a primit un apel misterios de la un bărbat despre care se spunea că provine din Orientul Mijlociu. Acesta a afirmat că „cetățeana Orlandi nu se află în prezent pe teritoriul italian” și a anunțat un ultimatum stabilit pentru 20 iulie. Laura s-a întrebat cum au obținut numărul ei de telefon.
Confesiuni în fața camerelor de televiziune
La câteva zile după apel, Laura a discutat incidentul pe post de televiziune: „Mesajul sugera că Emanuela fusese răpită din motivul cetățeniei sale vaticane”. Această experiență a lăsat o impresie profundă asupra ei, iar, în fața comisiei parlamentare, a continuat să dezvăluie detalii din acele vremuri.
Reflecții asupra dispariției
La patruzeci de ani de la dispariția Emanuelei, Laura și-a descris colega de școală ca „o fată normală, ca mine”. Întrebările privind dispariția acesteia continuă să rămână fără răspuns, iar Laura se întreabă cum a avut Emanuela curajul să plece cu un necunoscut, recunoscând că aceasta ar fi putut fi și soarta ei.
Investigațiile continuă, iar reacțiile publicului sunt variate – în timp ce unii sunt dornici să afle adevărul, alții se tem că acesta ar putea fi pierdut în labirintul declarațiilor contradictorii.
