Donald Trump a declanșat un conflict cu Iranul fără a oferi o explicație clară poporului american și lumii asupra strategiei sale. Acum, se conturează ideea că președintele nu a avut, de fapt, un plan bine definit.
La aproape trei săptămâni de la debutul războiului, Donald Trump nu a demonstrat cum intenționează să provoace o prăbușire a regimului iranian, un obiectiv pe care l-a declarat public. Dacă scopul său este unul mai modest, cum ar fi confiscarea materialelor nucleare ale Iranului, președintele nu a adus idei viabile despre cum ar putea realiza acest lucru.
În plus, Trump nu a elaborat o strategie pentru a contracara efectele negative așteptate ale unui conflict în Orientul Mijlociu, cum ar fi perturbarea aprovizionării cu petrol, fenomen ce duce la creșterea prețurilor și afectează economia globală.
Războiul a devenit un exemplu al stilului haotic și egocentric al lui Trump în exercitarea funcției de președinte, subliniază un editor de la New York Times în opinia sa publicată recent. Președintele s-a bazat mai mult pe un cerc restrâns de consilieri, evitând procesul riguros de analiză care să evidențieze obiecțiile și posibilele probleme.
Până acum, liderul american a făcut declarații contradictorii și confuze, inclusiv afirmația că războiul ar fi îndeplinit aproape toate obiectivele. De asemenea, a încercat să inducă în eroare opinia publică în legătură cu moartea tragică a zeci de copii iranieni, provocată de o rachetă americană lansată greșit.
În fiecare zi, Trump demonstrează de ce nu poate fi considerat un lider de încredere în deciziile esențiale ale guvernării. Totuși, războiul a avut și anumite realizări tactice, iar jurnaliștii de la NYT insistă că este necesar să le recunoaștem, chiar dacă acestea nu sunt legate de o strategie clară.
Instinctele lui Trump în privința Iranului au fost corecte în câteva privințe
Regimul de la Teheran este într-adevăr o amenințare: a reprimat proprii cetățeni de-a lungul timpului, a sprijinit terorismul, a încercat să distrugă Israelul, a transformat Libanul într-un stat eșuat și a susținut un regim brutal în Siria, totodată având ambiții nucleare. Trump a recunoscut că regimul iranian este mai slab decât pretinde și a considerat că o confruntare directă l-ar putea slăbi și mai mult.
În anii recenți, sancțiunile economice impuse de Statele Unite și ale sale aliați, combinat cu lovituri militare din partea Israelului, au diminuat capacitatea Iranului de a provoca instabilitate în regiune. Valoarea monedei iraniene a scăzut drastic, iar lideri și experți din programul său nuclear au fost uciși.
Cu toate acestea, atunci când a lansat conflictele în urmă cu două săptămâni și jumătate, Trump a enunțat obiective mai mari decât simpla limitare a influenței Iranului. „Poporului mare și mândru al Iranului îi spun că ora libertății voastre este aproape”, a afirmat președintele american, cerând capitularea regimului iranian.
Trump nu a detaliat cum intenționează să ajungă la aceste scopuri, iar susținătorii săi argumentează că lipsa de claritate constituie o strategie menită să-i părăsească pe adversarii săi într-o stare de confuzie. Tot mai multe indicii sugerează însă că președintele a inițiat un război fără o viziune clară asupra modului de a-l încheia.
Trei probleme strategice
De la începutul conflictului, s-au evidențiat trei probleme strategice. Prima este repetarea unei greșeli frecvente a președinților americani din ultimele decenii — credința că răsturnarea unui regim este ușor de realizat și menținut.
A doua problemă este ambiguitatea persistentei legate de cum vor reuși Statele Unite să se asigure că Iranul nu va deveni o putere nucleară. Există temeri că stocul de uraniu îmbogățit este intact și bine protejat. Dacă războiul se va încheia fără ca acest stoc să fie confiscat, Iranul va putea continua dezvoltarea unei arme nucleare.
În cele din urmă, a treia problemă vizează economia globală, căci războaiele din Orientul Mijlociu sunt recunoscute pentru provocările economice pe care le generează, în special prin creșterea prețului petrolului. Deși Trump a minimizat această problemă, consilierii săi i-au atras atenția asupra riscurilor de blocare a circulației navale prin Strâmtoarea Ormuz.
Astfel, războiul cu Iranul este imprevizibil și există șansa ca, pe parcursul săptămânilor următoare, situația să evolueze. Războiul recent nu inspiră însă optimism, concluzionează jurnaliștii de la NYT, cu atât mai mult cu cât nu a fost cerută aprobarea Congresului pentru acțiunile militare, iar explicațiile oferite poporului american au fost superficiale.
