Reforma pensiilor magistraților: un paradox al justiției românești
Reforma pensiilor pentru judecători și procurori a readus în atenția opiniei publice un paradox manifest în politica românească: cei care au contribuit, prin modificări legislative, la slăbirea sistemului judiciar devin acum reformatori ce revendică sustenabilitate și echitate. Aceiași politicieni, cu o preocupare neașteptată pentru sănătatea bugetului, propun soluții constituționale menite să reducă pensiile și să crească vârsta de pensionare, ignorând părerea magistraților.
Desigur, guvernul continuă să avanseze cu proiectul aflat în dezbatere publică, care prevede pensionarea magistraților la vârsta standard din sistemul public, stabilirea unei vechimi minime de 35 de ani și plafonarea pensiilor la 70% din ultimul venit net, cu o excepție pentru judecătorii Curții Constituționale. Aceasta abordare a stârnit un val de critici puternice din partea comunității juridice.
Procurorul militar Bogdan Pîrlog, reprezentant al Asociației Inițiativa pentru Justiție, a declarat recent că proiectul legislativ al Guvernului nu rezolvă problemele existente, ci reprezintă „o diversiune, un praf în ochi, pentru a arăta opiniei publice că se fac eforturi”. Pîrlog a subliniat că impactul social al dezechilibrelor din sistemul judiciar, exacerbat de aceste măsuri, va fi resimțit de populație și va fi semnificativ mai grav.
Înainte de întâlnirea cu premierul Ilie Bolojan, Pîrlog a punctat că slăbirea justiției nu a fost întâmplătoare. „Grupurile de interese care au capturat statul au acționat concertat timp de peste un deceniu pentru a distruge funcționalitatea justiției, transformând-o într-o sinecură pentru clienți neperformanți”, a explicat acesta. Conform lui, fără complicitatea unor membri din cadrul sistemului judiciar, aceste demersuri nu ar fi avut succes.
Logica reformei apărute în urma slăbirii justiției este, din perspectiva autorilor ei, simplă: un sistem deteriorat necesită o reformare radicală pentru a funcționa din nou. Pîrlog a descris cum a fost posibil acest proces de distrugere: „După ce au manipulat legislația ca să submineze justiția, s-au folosit de complici din interiorul sistemului pentru a crea o nouă realitate juridică”.
În opinia lui Pîrlog, propunerile actuale ale Guvernului oferă doar o iluzie de reformă, lăsând în urmă probleme fundamentale precum dependența politică, absența meritelor și capturarea instituțională.
Pentru publicul larg, scena politică poate părea convingătoare: aceiași actori care au contribuit la slăbirea sistemului se prezintă acum ca salvatori, demonstrând că, în politică, rolurile se repetă, dar cu un scenariu diferit.
