Mircea Sandu își dezvăluie cel mai mare regret după 24 de ani la conducerea FRF
Într-un interviu recent acordat iAMsport.ro, Mircea Sandu, fostul președinte al Federației Române de Fotbal (FRF), a făcut dezvăluiri emoționante despre perioada sa la conducerea forului fotbalistic românesc. Acesta a vorbit despre greutățile, realizările și, mai ales, regretul profund care îl apasă după încheierea mandatului său.
Sandu a ocupat funcția de președinte al FRF timp de 24 de ani, între 1990 și 2014, și reflectă acum asupra unor aspecte importante din cariera sa. Regretul său major se leagă de lipsa recunoașterii și a invitațiilor la evenimentele desfășurate pe stadioanele pe care el însuși a contribuit la edificarea lor.
„Eu, Mircea Sandu, am lăsat în urmă ceva. Am pus suflet și acum avem Buftea și Mogoșoaia, Casa Fotbalului și Stadionul Național, care a fost realizat datorită finalei europene din 2012”, a afirmat Sandu în interviu. Este evident că realizările sale nu se limitează doar la infrastructură, ci și la aspecte ce țin de organizarea competițiilor europene.
Regretul legat de lipsa invitațiilor la meciuri
Sandu a spus că ceea ce îl doare cel mai mult este că nimeni de la stadioanele nou construite nu a considerat necesar să îl invite la meciuri. „Îmi pare rău, dar asta e viața. Aici ne aflăm”, a punctat el. Regretul său este accentuat de sentimentul că nu a fost recunoscută în mod corespunzător contribuția sa.
Un alt moment de frustrare a avut loc recent, când Gabriel Bodescu, secretarul general adjunct al FRF, l-a abordat într-un mod care l-a deranjat profund. „A fost o întâmplare regretabilă. Când mi-a spus că ar vrea să susțin candidatura pentru Euro, am realizat cât de nepoliticos a fost”, a mărturisit fostul conducător al FRF.
Discuții deschise despre viitorul fotbalului românesc
Mircea Sandu a subliniat în concluzie că, deși a investit mult în dezvoltarea fotbalului românesc, recunoașterea și respectul din partea generației actuale sunt esențiale pentru viitorul sportului din România. Pretențiile sale au o bază solidă, iar voința de a continua să contribuie la bunăstarea fotbalului românesc rămâne puternică.
Prin aceste mărturisiri, Sandu subliniază nu doar realizările sale, ci și frustrările pe care le simte în relația cu cei care au preluat frâiele fotbalului românesc. Așa cum el însuși a afirmat, fiecare schimbare are propriile sale provocări, iar respectul între generații este esențial pentru viitorul fotbalului din țara noastră.
