Medicamentele existente pot oferi speranță în tratamentul bolii ficatului gras
Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Barcelona arată că două medicamente deja disponibile pe piață pot reduce semnificativ acumularea de grăsimi în celulele ficatului, având, totodată, un impact pozitiv asupra sănătății cardiovasculare. Această descoperire este cu atât mai importantă cu cât boala ficatului gras, o afecțiune asociată cu riscuri mari de complicații cardiace, afectează aproximativ o treime din populația adultă a globului.
Publicat în revista Pharmacological Research, studiul deschide noi perspective pentru dezvoltarea unor tratamente mai sigure și mai eficiente pentru această afecțiune metabolică. Steatoza hepatică asociată disfuncției metabolice, cunoscută anterior sub denumirea de „boala ficatului gras nealcoolic”, este cea mai comună afecțiune hepatică la nivel mondial, având implicații grave asupra sănătății, inclusiv o rată crescută de mortalitate din cauze cardiace.
Din păcate, majoritatea medicamentelor testate anterior pentru tratarea bolii ficatului gras au avut eșecuri în studiile clinice, în principal din motive de siguranță. Din acest motiv, cercetătorii își îndreaptă atenția către repoziționarea unor medicamente deja aprobate, o strategie considerată mai eficientă din punct de vedere al costurilor și mai sigură pentru pacienți.
Cercetătorii barcelonezi au analizat efectele medicamentului hipolipemiant pemafibrat și ale antihipertensivului telmisartan, atât prin administrare separată, cât și în combinație, pe modele animale cu boala ficatului gras. Pemafibratul este deja autorizat în anumite țări, cum ar fi Japonia, pentru tratamentul colesterolului crescut, în timp ce telmisartanul este utilizat pe scară largă în terapia hipertensiunii arteriale.
Rezultatele studiului au arătat că combinația celor două medicamente a avut un efect semnificativ în reducerea acumulării de grăsimi în ficat, precum și în scăderea tensiunii arteriale și a nivelului colesterolului, contribuind astfel la diminuarea riscului cardiovascular. Această combinație s-a dovedit a fi la fel de eficientă ca monoterapia cu doze complete ale fiecărui medicament.
Cercetătorii au folosit două modele experimentale, respectiv șobolanii și larvele de pești zebră, pentru a evalua efectele tratamentului. Studiul a evidențiat că administrarea combinată, chiar și la jumătate din doza standard pentru fiecare medicament, a avut rezultate comparabile cu cele obținute cu doze complete, ceea ce sugerează că tratamentul ar putea aduce beneficii cu efecte secundare reduse.
Mai mult, s-a observat că medicamentele acționează prin mecanisme diferite. Telmisartanul, de exemplu, a demonstrat un rol important în reglarea metabolismului glucidelor și lipidelor, restabilind nivelurile normale ale proteinelor implicate în sinteza grăsimilor hepatice.
Deși rezultatele obținute sunt promițătoare, cercetătorii subliniază că este nevoie de studii clinice care să confirme eficiența acestor tratamente la pacienți umani. Universitatea din Barcelona continuă cercetările, concentrându-se pe modele de fibroză hepatică și ateroscleroză, pentru a evalua impactul pe termen lung al acestor terapii.
Această descoperire reprezintă un pas semnificativ în direcția identificării unor soluții terapeutice accesibile și sigure pentru boala ficatului gras, o afecțiune silențioasă, dar cu implicații grave asupra sănătății cardiovasculare.
