România, între excluziune și birocrație: un milion de persoane cu dizabilități rămân în afara pieței muncii
În România, aproape un milion de cetățeni trăiesc cu dizabilități, dar doar o mică parte, respectiv una din șase persoane, reușește să acceseze efectiv piața muncii. Un studiu recent realizat de Consiliul și Social (CES) scoate în evidență că acest decalaj semnificativ se datorează unui sistem birocratic complex, costurilor ascunse și panicii generate de pierderea unor drepturi odată cu angajarea. Raportul prezentat pe 4 decembrie subliniază că, potrivit datelor Eurostat, rata de ocupare a persoanelor cu dizabilități în România se află la 17%, comparativ cu 51% în Uniunea Europeană.
Cea mai mare parte a acestei probleme nu poate fi atribuită unor factori culturali sau demografici, ci mai degrabă structurii instituționale care ar trebui să faciliteze integrarea acestor persoane în câmpul muncii. De exemplu, procedurile de certificare și reevaluare a abilităților reprezintă un prim obstacol. „Sistemul de evaluare a persoanelor cu dizabilități, gestionat între două entități, SECPAH și CEPAH, duce la întârzieri semnificative și incertitudini care complică accesul la locuri de muncă”, afirmă autorii studiului. Această birocrație impune un proces laborios, cu drumuri repetate, comisii diferite și termene de așteptare prelungite.
Un alt considerent alarmant este dificultatea pe care persoanele cu dizabilități o întâmpină atunci când decid să se integreze în câmpul muncii. Specialistii CES subliniază că „procesele de recalculare a prestațiilor pot fi complicate, ceea ce generează incertitudini legate de riscul de a pierde ajutoarele sociale.”
Angajatorii nu au o situație mai bună. Respectarea legislației referitoare la angajarea persoanelor cu dizabilități se transformă, adesea, într-o povară administrativă, în special pentru IMM-uri. „Lipsa unor ghiduri clare și a stimulentelor eficiente reduce posibiltățile de angajare”, adaugă European Disability Forum (EDF), menționat în raport. Astfel, candidații cu dizabilități se confruntă frecvent cu dificultăți în obținerea informațiilor necesare sau în accesarea proceselor de recrutare.
Costurile ascunse ale integrării în muncă
Conform CES, site-urile de recrutare și platformele autorităților nu respectă adesea criteriile de accesibilitate, ceea ce restricționează și mai mult șansele persoanelor cu dizabilități. Cheltuielile necesare pentru a accesa un loc de muncă devin considerabile, incluzând transportul adaptat, servicii de sprijin și stresul emoțional asociat. În plus, lipsa infrastructurii de sprijin, cum ar fi creșele sau after-school-urile, duce adesea la pierderi de locuri de muncă sau muncă informală.
Este crucial ca echilibrul între muncă și viața personală să fie restabilit, iar CES atrage atenția asupra deficitului de servicii specializate care ar putea facilita integrarea pe piața muncii. Programele de consiliere în carieră și job-coaching-ul sunt, în general, insuficiente.
Recomandările CES pentru o schimbare reală
Pentru a îmbunătăți situația persoanelor cu dizabilități, CES propune diverse măsuri . Printre acestea se numără simplificarea procedurilor de evaluare a dizabilităților prin digitalizare, crearea unui ghișeu unic care să minimizeze riscurile pierderii drepturilor și finanțarea serviciilor de angajare asistată.
Printre alte inițiative, CES recomandă:
- Extinderea programelor de tranziție între școală și muncă.
- Implementarea standardelor europene de accesibilitate în instituțiile publice.
- Crearea unei rețele naționale de angajatori care să promoveze incluziunea.
La final, studiul CES subliniază că problema nu constă în persoanele cu dizabilități, ci în sistemul birocratic și în barierele administrative care le limitează accesul la locuri de muncă. Acest eșec instituțional afectează semnificativ rata de ocupare a acestor persoane, plasând România în partea de jos a clasamentului european.
