Relația comercială a României cu China a devenit o problemă structurală gravă pentru economia națională, reprezentând aproape un sfert din deficitul total al contului curent. România importă anual bunuri din China în valoare de aproximativ 8,6 miliarde de euro, în contrast cu exporturile românești către acest gigant asiatic, care se ridică la doar 600 de milioane de euro. Profesorul de economie Cristian Păun explică mecanismele care contribuie la acest decalaj semnificativ, inclusiv efectele „dumpingului social” și absența pensiilor pentru muncitorii chinezi, dar și costurile ascunse ale poluării.
Discrepanța dintre importuri și exporturi nu este doar o problemă temporară, ci rezultatul unor politici economice profund diferite. Analiza detaliată a acestui deficit relevă o realitate dificilă pentru producătorii europeni, nevoiți să se conformeze unor reguli stricte în fața unui competitor care ignoră standardele de mediu și sociale. Cristian Păun atrage atenția că deficitul anual de 8 miliarde de euro în relația cu China reflectă un mercantilism agresiv desfășurat de Beijing, nu doar în raport cu România, ci la nivel global.
Sărăcia din China afectează exporturile românești
Un aspect mai puțin discutat este conexiunea directă între puterea de cumpărare a cetățeanului chinez și dificultățile întâmpinate de companiile europene în a exporta masiv. Deși China se prezintă ca o superputere pe scena internațională, atenta la resursele de consum la nivel micro arată o realitate diferită: mulți chinezi nu dispun de suficiente fonduri pentru a achiziționa produse de import.
„Jumătate din populația Chinei se confruntă cu sărăcia în zonele rurale. Nu întreaga Chină se bucură de prosperitate. Doar o parte a populației beneficiază de această bunăstare. Astfel, consumul de produse din afară este limitat, din cauza puterii de cumpărare reduse. Practic, ei vând mult în afară, inclusiv la noi, dar cumpără foarte puțin de la noi”, explică Cristian Păun.
„Un fel de gulag mai extins”: Costurile reduse ale producției chinezești
Prețurile extrem de competitive ale produselor chinezești ridică întrebări serioase cu privire la etica muncii și respectarea drepturilor omului. Profesorul Păun sugerează că principalul factor care permite prețuri de necontestat este mediul în care se desfășoară producția. Regimul politic autoritar din China facilitează o exploatare a forței de muncă imposibil de replicat în Europa.
„Produsele din China sunt realizate cu costuri extrem de mici, deoarece există un mediu de muncă opresiv. China, ca țară comunistă, nu își permite luxul libertății economice. Oamenii de acolo se confruntă cu dificultăți semnificative, dar reușesc să producă extrem de ieftin”, subliniază economistul.
Avantajul de 25%: Absența pensiilor publice
Un alt aspect care favorizează competiția neloială se referă la structura costurilor. În România, sistemul de pensii adaugă o povară semnificativă asupra fiecărui salariu brut, un factor ce influențează prețul final al produsului. Spre deosebire de China, unde nu există un sistem public de pensii, costurile pentru producătorii români cresc considerabil.
„Diferențele privind costurile muncii sunt evidente: în China nu există pensii publice. La noi, 25% din salarii se duc direct către pensii. În consecință, un produs chinezesc devine mai accesibil cu 25% decât unul românesc din acest motiv”, afirmă Cristian Păun.
Poluarea inclusă în prețuri
Un alt factor care contribuie la prețurile scăzute este ignorarea reglementărilor de mediu. Pe când Europa și România fac eforturi considerabile pentru a investi în energii alternative și reducerea emisiilor, China continuă să producă ieftin, ignorând normele ecologice. Deși prețul de la raft este atrăgător, costul real este suportat de întreaga planetă.
„Pentru China, problema poluării nu contează. Ei nu investesc în energii verzi sau în măsuri de protecție a mediului. Asta ne dă o imagine distorsionată, pentru că produsele lor sunt ieftine, dar la un cost pe termen lung pentru planetă”, avertizează Păun.
Capcana protecționismului: „Ne sărăcește pe toți”
În fața acestei competiții inegale, tentatia guvernelor este de a impune taxe vamale și bariere comerciale. Anul acesta, România a introdus o taxă de 25 lei pentru coletele cu valoarea sub 150 de euro. Totuși, Cristian Păun consideră că aceste măsuri sunt mai degrabă contraproductive pe termen lung.
„Aceste taxe nu fac decât să crească prețurile, ne afectează puterea de cumpărare și bunăstarea. Protecționismul nu duce decât la sărăcirea populației, deoarece produsele devin mai scumpe. Toată această abordare contrazice legile economice fundamentale”, concluzionează economistul.
