România, Pe Drumul Către Euro: Provocările și Obstacolele Ce Încetinesc Aderarea
La începutul acestui an, Bulgaria a devenit oficial parte din zona euro, dar România se confruntă cu dificultăți majore în atingerea acelorași obiective. Daniel Dăianu, academician și președinte al Consiliului Fiscal, intervine în discuția pe această temă, subliniind că entuziasmul unor specialiști pentru euro ca soluție imbatabilă nu este întemeiat. În opinia sa, deficitul bugetar de 8% și lipsa „armelor” monetare pun România într-o poziție vulnerabilă.
România are obligația de a adopta euro conform Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană, însă nu dispune de un plan concret și realist pentru această tranziție. Deși s-au propus termene precum 2019, 2024 sau 2029, niciunul nu a fost însoțit de îndeplinirea condițiilor necesare. Mai mult, țara nu este încă parte din mecanismul ERM II, etapă esențială înainte de integrarea în zona euro, care impune menținerea unui curs de schimb stabil timp de cel puțin doi ani.
Mirajul Zona Euro
Pentru mulți optarea pentru zona euro poate părea o salvare de la instabilitatea economică globală. Totuși, Dăianu susține că intrarea în această uniune fără respectarea criteriilor necesare nu este o opțiune. „Zona euro oferă o siguranță în vremuri dificile, dar România nu poate intra cu deficite atât de mari. Dacă am afirma public că vrem să ne alăturăm în următorii 2-3 ani, am deveni obiect de râs”, a declarat Dăianu.
Cazuri Exemplare: Polonia și Cehia
Dăianu compară situația României cu cea a altor state, precum Polonia și Cehia, care au abordări diferite în gestionarea economiei. Polonia, de exemplu, își susține deficitele mari prin cheltuieli militare, în timp ce Cehia a optat pentru o politică fiscală prudenta, menținând datorii publice la un nivel rezonabil.
„Polonia cheltuie 5% din PIB pentru apărare, ceea ce le permite să justifice un deficit mare. Dacă noi am avea aceleași cheltuieli, deficitul nostru ar atinge 12%”, a explicat Dăianu. Cehia, pe de altă parte, demonstrează că stabilitatea poate fi găsită în afara zonei euro, având deficite mici și un exemplu de guvernanță fiscală solidă.
Riscurile Renunțării La Politica Monetară
Aderarea la euro implică și pierderea controlului asupra politicii monetare și a ratei de schimb. Dăianu avertizează că acest lucru ar putea însemna dificultăți suplimentare pentru o Economie ca cea românească, care încă se confruntă cu probleme structurale.
„Nu mai poți să depreciezi moneda proprie, astfel că trebuie să fii extrem de solid din punct de vedere economic”, a punctat el. Așadar, nu este vorba doar despre integrarea într-o uniune, ci o adevărată provocare economică.
Probleme Structurale, O Problemă Comună
Academicianul atrage atenția asupra problemelor structurale care afectează toate economiile, nu doar România. Corupția și sistemul de pensii sunt aspecte cu care se confruntă fiecare stat, dar în zona euro ele sunt deseori „cosmetizate”.
„Corupția este o problemă globală, iar economia informală din România complică evaluarea acesteia”, a concluzionat Dăianu, subliniind complexitatea situației.
România se află astfel la o răscruce, cu un drum anevoios în față, marcat de provocări economice și deficiente structurale ce necesită urgent soluții sustenabile. Aderarea la euro rămâne un obiectiv, dar fără o pregătire adecvată, realitatea poate fi mai puțin optimistă.
