Un alt episod de rasism în fotbal: Uimirea română în fața insultei
În urma meciului Bosnia – România, în care echipa națională a înregistrat un eșec de 3-1, s-a evidențiat un comportament teribil al suporterilor gazdelor. Aceștia au scandat, în mod repetat, mesaje rasiste, adresându-se tuturor cetățenilor români cu strigăte de genul: „Țiganii, țiganii!”. Deși jucătorii naționali au încercat să atragă atenția arbitrilor asupra derapajului, s-au concentrat asupra jocului, evitând conflictul.
La finalul partidei, majoritatea fotbaliștilor au admis superioritatea bosniacilor pe teren. În plus, selecționerul Mircea Lucescu a subliniat, pe bună dreptate, caracterul inacceptabil al insultelor venite din partea susținătorilor adverși.
Cum a reacționat România? Din păcate, reacțiile au fost fie ignorante, fie simpliste, reflectând un discurs pe care îl putem rezuma astfel: „Să ne lăsați cu scuzele, noi vrem fotbal și Mondiale!” Niciun jucător nu a revendicat o emoție profundă care să explice eșecul, iar majoritatea nu au părut să fie atinși de problema rasismului.
Sentimentul de frustrare al românilor, mai ales al suporterilor, față de absența de la Cupele Mondiale din 1998 este înțeles. Totuși, ar trebui să conștientizăm că există aspecte mult mai relevante decât sportul, cum ar fi protejarea identității naționalității noastre. Ce am făcut pentru a ne prezerva imaginea? Din păcate, răspunsul este dezamăgitor: nimic.
Un milion de insulte: o statistică în umbra acceptării
Comportamentul colectiv al unor români la astfel de insulte aduce aminte de o celebră afirmație a lui Iosif Stalin: „Moartea unui om e o tragedie, moartea a milioane de oameni reprezintă doar o statistică”. Această mentalitate se pare că ne răpește capacitatea de a reacționa împotriva nedreptății. Dacă suntem insultați o singură dată, ne revoltăm, dar după nenumărate agresiuni, ne obișnuim.
Ca nație, lăsăm să se arunce cu noroi în identitatea noastră națională. Dificultățile noastre sunt cu atât mai clare, în raport cu cei din Kosovo, care au reacționat cu intensitate față de propriile lor prejudicii. Politica nu ar trebui să aibă loc pe terenul de fotbal, dar o discuție națională și o căutare a justiției sunt esențiale.
Unde s-au dus progresiștii din România?
România dispune de o comunitate de oameni care se opun rasismului. Însă, atitudinea acestora în fața incidentului din Bosnia este surprinzătoare. Atunci când Sebastian Colțescu a fost implicat într-un scandal legat de rasism în 2021, progresiștii au fost fervenți în condamnare. În contrast, tăcerea mai multor voci în fața insulta de la Sarajevo ridică întrebări.
De ce nu s-a simțit aceeași furie în apărarea valorilor naționale după acele jigniri? Mentalitatea de a ne critica unii pe alții, mai ales în cadrul comunității, rămâne un obstacol major. Fiecare incident este o formă de reflectare a problemelor noastre interne: de la sport la politică, iar împăcarea națională ar trebui să fie o prioritate.
Esențial este să ne unim și să transformăm derapajele în lecții, căutând un viitor mai bun, liber de prejudecăți, atât în fotbal, cât și în viața cotidiană.
