Guvernul și partenerii sociali iau în discuție majorarea salariului minim pe Economie de la 1 ianuarie 2026, ca măsură menită să ajute angajații cu venituri mici să facă față scumpirilor și creșterii costului vieții. Această inițiativă vine pe fondul inflației ridicate din ultimii ani, care a erodat puterea de cumpărare, în special a celor plătiți la nivelul minim. Totuși, propunerea de creștere a salariului minim generează dezbateri aprinse: mediul de afaceri își exprimă îngrijorarea cu privire la costurile suplimentare pentru firme, avertizând asupra posibilelor efecte negative precum creșterea prețurilor sau reducerea locurilor de muncă. În cele ce urmează, vom analiza contextul acestei măsuri și impactul probabil al creșterii salariului minim asupra prețurilor, ocupării forței de muncă și puterii de cumpărare a populației.
Contextul și decizia majorării salariului minim în 2026
Mărirea salariului minim în 2026 nu este doar o inițiativă izolată, ci și o obligație asumată de România conform directivei europene privind salariile minime adecvate. Această directivă – transpusă deja în legislația națională în februarie 2025 – prevede că statele membre trebuie să asigure salarii minime corelate cu costul vieții și productivitatea muncii, astfel încât lucrătorii să beneficieze de un trai decent. Concret, legea cere ca salariul minim brut să reprezinte circa 50% din salariul mediu brut pe economie, luând în considerare evoluția inflației și a productivității. În prezent, salariul de bază minim brut pe economie este de 4.050 lei (valoare în vigoare pe parcursul anului 2025). Ținând cont de creșterea salariului mediu din economie, formula de calcul indică pentru 2026 un salariu minim de aproximativ 4.326 lei brut. De asemenea, pragul de 50% din salariul mediu brut ar însemna ~4.590 lei, iar 52% (nivelul maxim orientativ din directivă) s-ar traduce într-un salariu minim de ~4.774 lei brut. Astfel, guvernul are pe masă un interval de negociere cuprins aproximativ între 4.300 și 4.770 de lei pentru noul nivel al salariului minim, cu scenariul de referință în jurul valorii de 4.590 lei (50% din salariul mediu). Față de nivelul actual, o asemenea creștere ar însemna un salt semnificativ – de la +6,8% (dacă s-ar opta pentru ~4.325 lei brut) până la +13,3% (pentru 4.590 lei) sau chiar +17,9% (pentru varianta maximală de 4.774 lei).
Autoritățile par decise să aplice această majorare, în pofida unor discuții inițiale privind o posibilă înghețare. Marius Budăi, fost ministru al Muncii, a declarat ferm: „Salariul minim va crește în anul următor! Nu va fi înghețat!… Nu discutăm dacă, ci cu cât va crește!”, subliniind că Partidul de guvernământ (PSD) nu va accepta suspendarea creșterii deoarece ar încălca legislația națională și europeană. Acest angajament politic indică faptul că majorarea de la 1 ianuarie 2026 este practic deja decisă în principiu, urmând ca valoarea exactă să fie stabilită în cadrul negocierilor tripartite (Guvern – sindicate – patronate) ce vor avea loc înainte de finalul anului. De altfel, o decizie oficială este așteptată la capătul consultărilor din Consiliul Național Tripartit, care ar urma să aibă loc la finele lunii octombrie 2025. Miza acestei decizii nu este doar economică, ci și socială și chiar electorală – pe de o parte, ~825.000 de angajați (circa 15% din salariații din România) sunt plătiți cu minimul pe economie și resimt cel mai acut povara scumpirilor, iar pe de altă parte, partidele politice (în special cele din coaliția de guvernare) încearcă să echilibreze rigorile bugetare cu așteptările populației înaintea unui an electoral.
Preocupările mediului de afaceri și costurile pentru companii
Propunerea de creștere a salariului minim a stârnit îngrijorare în rândul patronatelor și al întreprinderilor, care avertizează asupra costurilor suplimentare pe care le vor suporta firmele. Reprezentanții mediului de afaceri au cerut chiar înghețarea salariului minim în 2026 la nivelul actual de 4.050 lei brut, argumentând că multe companii – în special întreprinderile mici și mijlocii (IMM) – nu pot susține noi majorări salariale într-un context economic marcat de instabilitate. Această solicitare a patronatelor se datorează temerii că un salt al salariului minim va mări cheltuielile salariale ale angajatorilor peste ritmul de creștere al productivității, afectând profitabilitatea firmelor și competitivitatea acestora. Potrivit calculelor înaintate de organizațiile patronale, o creștere a costurilor cu forța de muncă de ~10% s-ar traduce doar prin ~39 de lei net în plus pentru fiecare angajat plătit minim, însă ar impune angajatorului un efort de aproximativ +300 de lei (cost salarial total) pentru acel angajat – diferență ce reprezintă taxe și contribuții la buget. Cu alte cuvinte, statul ar fi „câștigătorul net” al operațiunii (încasând contribuții mai mari), în timp ce firmele, în special IMM-urile, ar rămâne puternic împovărate.
Organizația patronală IMM România atrage atenția că în ultimii 3 ani salariul minim brut a tot crescut peste rata inflației, ceea ce a condus deja la creșterea în termeni reali a veniturilor minime ale salariaților. Însă, spun reprezentanții IMM-urilor, o nouă majorare în contextul economic actual – marcat de incertitudine fiscală și încetinire a economiei – riscă să aibă efecte nedorite. Ei avertizează asupra posibilității ca angajatorii să reacționeze prin disponibilizări de personal (pentru a compensa costurile mărite), precum și prin „distorisionarea pieței” muncii – de exemplu, unele firme ar putea recurge la muncă nefiscalizată (la negru) pentru a evita plata unor salarii mai mari, ceea ce ar crea concurență neloială și ar reduce baza de impozitare. De asemenea, investițiile private ar putea fi amânate sau reduse, pe fondul creșterii costurilor cu forța de muncă și al incertitudinilor legislative. Aceste argumente evidențiază perspectiva prudentă a mediului de afaceri, care solicită măsuri de sprijin și soluții alternative. În opinia patronatelor, creșterea veniturilor angajaților ar trebui realizată mai degrabă prin reducerea taxelor pe muncă, nu prin impunerea unor sarcini suplimentare companiilor. O scădere a fiscalității muncii (de exemplu, creșterea deducerilor sau diminuarea contribuțiilor) ar permite salariaților să ducă mai mulți bani acasă fără a crește costul brut suportat de angajator, oferind astfel un echilibru între protecția angajaților și sustenabilitatea afacerilor.
Pe de altă parte, sindicatele și experții pro-creștere salarială contestă viziunea pesimistă a patronatelor, aducând propriile argumente. Ei subliniază că majorarea salariului minim este nu doar o obligație legală europeană, ci și o necesitate socială în contextul în care o bună parte din forța de muncă trăiește la limita subzistenței. Vom detalia în secțiunile următoare modul în care creșterea salariului minim ar putea influența prețurile din economie (inflația), piața muncii (angajările și șomajul), precum și puterea de cumpărare și nivelul de trai al angajaților cu venituri mici.
Impactul asupra prețurilor și inflației
Unul dintre principalele argumente invocate împotriva creșterii salariului minim este acela că va alimenta inflația – adică va duce la creșterea generalizată a prețurilor bunurilor și serviciilor, erodând astfel tocmai beneficiul urmărit pentru salariați. Logica acestei temeri este următoarea: dacă firmele sunt obligate să suporte costuri salariale mai mari, ele vor transfera o parte din cost către consumatori, scumpind produsele și serviciile. Totodată, având mai mulți bani în buzunar (datorită salariilor crescute), angajații vor genera o cerere mai mare pe piață, ceea ce poate pune presiune pe prețuri atunci când oferta este relativ rigidă. În teorie economică, aceste mecanisme există – însă datele empirice din România nu confirmă o legătură puternică între majorările salariului minim și inflație.
Potrivit specialiștilor, „nu avem inflație mare din cauza salariilor” – creșterile de salariu minim nu s-au reflectat direct în creșteri proporționale ale prețurilor de consum, alți factori fiind mult mai importanți. Sociologul Ștefan Guga (director în cadrul companiei de consultanță Syndex) arată, într-o analiză citată de Ziare.com, că în ultimul deceniu nu se observă o corelație clară între momentul majorărilor salariului minim și evoluția inflației. De exemplu, între 2010 și 2020, salariul minim real (ajustat cu inflația) aproape că s-a dublat, ceea ce înseamnă că puterea de cumpărare a salariului minim a crescut semnificativ, fără ca acest lucru să fi provocat derapaje inflaționiste majore. În perioada 2016-2017 a existat într-adevăr un vârf de inflație (rata anuală urcase temporar la ~5%), iar în spațiul public s-a vehiculat ideea că de vină ar fi fost creșterile salariale din acea perioadă. Analizele detaliate nu susțin această ipoteză: dacă comparăm strict momentul creșterilor salariului minim cu evoluția inflației, nu se evidențiază un tipar în care majorarea remunerării minime să fie urmată invariabil de scumpiri. În fapt, singura perioadă din ultimii ani în care s-ar putea constata o legătură temporară între creșterea salariului minim și creșterea prețurilor a fost intervalul mai 2016 – mai 2018, când inflația a accelerat. Însă chiar și atunci, cauzele principale ale scumpirilor au fost altele: peste jumătate din acel salt inflaționist s-a datorat scumpirii energiei și combustibililor, modificărilor de taxe (majorarea accizelor la tutun și alcool) și altor factori externi. Contribuția creșterilor salariale la inflație a fost minoră în comparație cu acești factori. Cu alte cuvinte, costul vieții în România a fost influențat preponderent de evoluția prețurilor la energie, materii prime și de politicile fiscale, nu de majorările salariului minim.
De asemenea, trebuie menționat că salariul minim din România rămâne unul dintre cele mai scăzute din UE (al patrulea cel mai mic, în euro nominal, după Letonia, Ungaria și Bulgaria). Chiar și ajustat la paritatea puterii de cumpărare, ne situăm abia la mijlocul clasamentului european. Acest fapt sugerează că există spațiu pentru creșteri salariale fără a depăși nivelul justificat de fundamentali (productivitate, costuri, etc.). Desigur, efecte de runda a doua pot apărea – de exemplu, dacă salariul minim crește semnificativ, unele firme din sectoare intensive în forță de muncă (precum retail, HoReCa, confecții) ar putea decide scumpiri moderate pentru a-și acoperi marjele. Însă majorarea salariului minim anunțată pentru 2026 este de amplitudine relativ moderată (cel mai probabil în jur de 10%± câteva procente), și vine într-un context în care inflația anuală deja încetinește treptat (după episoadele de două cifre din 2022-2023). Prin urmare, impactul asupra indicelui prețurilor de consum ar trebui să fie limitat. Experiența anilor recenți arată că prețurile au fost împinse în sus mai degrabă de șocuri externe (prețuri la energie, lanțuri de aprovizionare) decât de creșteri salariale interne. În concluzie, deși unele scumpiri punctuale nu sunt excluse, majorarea salariului minim nu este de așteptat să genereze o spirală inflaționistă în economie. Dimpotrivă, dacă este calibrată corespunzător, măsura poate ajuta la menținerea puterii de cumpărare a celor mai vulnerabili angajați fără a afecta semnificativ stabilitatea prețurilor.
Impactul asupra locurilor de muncă și ocupării forței de muncă
O altă temere asociată creșterii salariului minim este legată de piața muncii: critici ai măsurii susțin că o majorare forțată a salariilor minime ar putea duce la pierderi de locuri de muncă, în special în rândul lucrătorilor slab calificați sau din zonele unde economia este mai puțin dezvoltată. Argumentul teoretic invocat de unii angajatori este că, dacă salariul minim crește peste productivitatea muncii pentru anumite activități, firmele fie vor concedia acei angajați (considerând că nu-și mai „scot pârleala” cu forța de muncă prea scumpă), fie vor ezita să mai facă noi angajări pe poziții plătite la nivel minim. De asemenea, adversarii majorării susțin că firmele mici, cu marje reduse, ar putea chiar să iasă de pe piață (să se închidă) din cauza costurilor salariale insuportabile, ceea ce ar spori șomajul. Aceste avertismente trebuie privite cu seriozitate, însă datele concrete din economia românească nu indică efecte dramatice asupra ocupării ca urmare a creșterilor anterioare ale salariului minim.
În ultimul deceniu, România a trecut prin numeroase creșteri ale salariului minim pe economie, uneori într-un ritm accelerat. Dacă ipoteza pesimistă ar fi fost pe deplin adevărată, ne-am fi așteptat ca aceste majorări să fie urmate de scăderi ale numărului total de angajați sau de creșteri ale șomajului în rândul celor cu calificări reduse. Evoluțiile statistice contrazic această predicție simplistă. De pildă, între 2014 și 2019 salariul minim a fost majorat semnificativ de mai multe ori, însă în același interval s-a observat o creștere a numărului total de salariați din economie. Chiar și în sectoarele unde ponderea angajaților plătiți cu minimul pe economie este mare (cum ar fi agricultura, industria textilelor sau comerțul cu amănuntul), ocuparea nu a scăzut, ba dimpotrivă, forța de muncă ocupată a crescut ușor concomitent cu salariile. Un studiu al Confederației Patronale Concordia (2020) prognoza că majorarea exagerată a salariului minim ar putea duce la eliminarea celor mai slab plătiți angajați, însă realitatea a arătat că firmele s-au adaptat și au continuat să funcționeze, păstrându-și personalul sau chiar angajând în plus, în ciuda creșterilor succesive ale remunerației minime. Desigur, există și excepții punctuale: în zone cu economie foarte slabă sau în companii aflate la limita supraviețuirii financiare, un cost salarial suplimentar poate contribui la decizia de a reduce personalul. Însă la nivel macro, nu s-a constatat o corelație directă între creșterea salariului minim și creșterea șomajului – dimpotrivă, rata șomajului în România a rămas relativ scăzută în intervalele de creștere a salariului minim, iar penuria de forță de muncă în anumite domenii a făcut ca mulți angajatori să accepte salarii mai mari pentru a atrage personal.
Unii experți subliniază chiar că anumite „mituri” privind impactul negativ al salariului minim asupra angajărilor nu se confirmă. De exemplu, se vehiculează frecvent ideea că majorarea salariului minim lovește disproporționat în tineri (încurajând șomajul în rândul lor) sau în sectoarele precum HoReCa (Hoteluri-Restaurante) și Construcții, unde mulți angajați sunt plătiți cu tarife minime. Datele oficiale arată contrariul, conform analistului Cristian Socol: “Este un mit faptul că dinamica pozitivă a salariului minim a condus la creșterea șomajului în rândul tinerilor sau al lucrătorilor din HoReCa și Construcții”. În realitate, după creșterile salariului minim, numărul de angajați tineri nu a scăzut abrupt, iar în HoReCa și Construcții fluctuațiile forței de muncă au fost mai degrabă legate de sezonalitate și de șocul pandemiei COVID-19, decât de nivelul salariului minim. Firește, angajatorii încearcă să atenueze impactul majorării costurilor: pot alege să investească în automatizare (unde e posibil, înlocuind munca manuală), să externalizeze unele servicii, sau să își optimizeze activitatea pentru a crește productivitatea pe angajat. Însă aceste ajustări nu înseamnă neapărat dispariția netă a locurilor de muncă, ci uneori chiar modernizarea afacerilor și trecerea către modele mai eficiente.
Un efect colateral de urmărit este, așa cum menționam, creșterea economiei informale: dacă un angajator consideră că salariul minim oficial este prea mare, ar putea tenta să-și păstreze lucrătorii off the books (fără forme legale) plătindu-i informal sub nivelul minim. Acest fenomen ar afecta atât bugetul de stat (prin neplata impozitelor), cât și angajații (care nu ar mai avea protecție socială). Rapoartele patronatelor (IMM) sugerează că riscul muncii la negru crește când povara salarială devine excesivă. Soluția ar fi un echilibru atent: creșterea salariului minim trebuie însoțită de întărirea controalelor pe piața muncii (pentru a preveni evaziunea) și eventual de stimulente pentru conformare (de pildă, deductibilități fiscale pentru firmele mici).
În concluzie, impactul creșterii salariului minim asupra ocupării este unul mixt, dar în general gestionabil. Nu există indicii că majorarea moderată prevăzută pentru 2026 va produce șocuri pe piața muncii. Cele ~825 de mii de persoane care câștigă salariul minim își vor păstra probabil locurile de muncă, deoarece cererea de forță de muncă în economie rămâne robustă (România confruntându-se chiar cu deficit de personal în anumite domenii). Provocarea pentru angajatori va fi să își ajusteze bugetele și așteptările: un salariu minim mai mare îi poate motiva să crească prețurile sau să automatizeze procese, dar nu neapărat să concedieze masiv, mai ales într-o perioadă în care menținerea personalului calificat este dificilă. Cu politici adecvate, majorarea salariului minim poate fi implementată fără pierderi semnificative de locuri de muncă, după cum sugerează atât experiența anilor trecuți, cât și studiile ce demontează legătura simplistă dintre salarii minime și șomaj.
Impactul asupra puterii de cumpărare și nivelului de trai
Scopul declarat al majorării salariului minim este îmbunătățirea nivelului de trai al angajaților cu cele mai mici venituri, în contextul scumpirilor din ultima perioadă. Inflația ridicată la produse de bază, energie și servicii a afectat disproporționat persoanele cu venituri mici, deoarece o parte mai mare din bugetul lor lunar se duce pe cheltuieli esențiale (alimente, utilități, transport). Creșterea salariului minim urmărește să contracareze această situație, oferind acestor angajați un venit suplimentar care să le mențină sau chiar să le crească puterea de cumpărare.
Conform analizelor economice, lucrătorii plătiți cu salariul minim au suferit recent o scădere severă a puterii de cumpărare. Cristian Socol notează că, pentru cei ~840 de mii de angajați cu normă întreagă remunerați la nivelul minim (inclusiv cei din construcții, care beneficiază de un salariu minim sectorial puțin mai mare), inflația galopantă a erodat ~13% din puterea lor de cumpărare. Cu alte cuvinte, coșul lor de consum a devenit cu 13% mai scump raportat la venitul pe care îl obțin, ceea ce înseamnă un declin real semnificativ al nivelului de trai. Majorarea salariului minim brut la circa 4.590 lei (50% din salariul mediu) ar compensa în mare parte această pierdere de putere de cumpărare suferită de angajații vulnerabili. Practic, prin creșterea veniturilor nete cu câteva sute de lei pe lună, salariații cu venituri mici ar putea ține pasul cu scumpirile și și-ar permite în continuare cheltuielile de bază – de la plata facturilor la utilități, până la achiziția alimentelor și altor bunuri necesare traiului zilnic.
Un salariu minim mai mare are și implicații sociale pozitive: reduce riscul de sărăcie în muncă. România se confruntă de mult timp cu paradoxul că o parte considerabilă a angajaților (peste 10% conform Eurostat) se află sub pragul sărăciei chiar dacă au un loc de muncă cu normă întreagă. Acești “lucrători săraci” sunt adesea cei remunerați la nivel minim sau aproape de minim. Ridicarea salariului minim contribuie direct la scăderea numărului de persoane aflate în această situație și la reducerea inegalităților de venit. De altfel, România are una dintre cele mai ridicate ponderi ale salariaților cu venituri mici din UE (circa 15,4% din totalul angajaților, aproape dublu față de media UE). Creșterea salariului minim va ajuta la diminuarea acestei statistici îngrijorătoare, aducând un număr mare de oameni peste pragurile critice de venit. Totodată, un salariu minim mai mare stimulează consumul intern: persoanele cu venituri mici tind să cheltuiască local majoritatea banilor suplimentari (pe produse alimentare, îmbrăcăminte, servicii), ceea ce poate avea un efect benefic în economie, susținând afacerile din comerț și servicii la nivel local. Acest impuls dat cererii poate genera un efect multiplicator – vânzări mai mari pentru firme, încasări mai mari de TVA și impozite pentru stat, și eventual crearea de noi locuri de muncă pentru a acomoda creșterea de consum. Astfel, puterea de cumpărare sporită a angajaților cu salarii mici poate contribui la o creștere economică mai incluzivă.
Desigur, este esențial ca majorarea salarială să nu fie anulată de creșteri ulterioare de prețuri. Dacă inflația ar rămâne ridicată, o parte din câștigul de putere de cumpărare s-ar pierde. Însă, după cum am discutat, perspectivele inflației pentru 2024-2025 sunt de temperare (scădere spre ținte mai modeste), iar majorarea salariului minim are loc tocmai pentru a ajusta salariile la scumpirile deja petrecute. Practic, salariul minim din 2026 va prinde din urmă inflația anilor precedenți. În plus, menținerea unei formule transparente de indexare (care să țină cont anual de inflație și productivitate) va face ca puterea de cumpărare a salariului minim să fie protejată și pe viitor. Atât timp cât creșterile sunt previzibile și moderate, angajatorii le pot integra în planurile lor de afaceri, iar angajații vor avea certitudinea că veniturile lor nu vor rămâne mult în urmă față de costul vieții.
În concluzie, majorarea salariului minim va avea un efect direct și pozitiv asupra puterii de cumpărare a celor mai vulnerabili angajați, ajutându-i să își acopere cheltuielile într-o perioadă de scumpiri. Măsura contribuie la asigurarea unui nivel de trai decent (cum stipulează și Constituția României, art. 47(1) privind obligația statului de a asigura un trai decent cetățenilor) și la diminuarea sărăciei în rândul celor care muncesc pe salarii mici. Creșterea salariului minim, dacă este implementată responsabil, reprezintă o investiție în capitalul uman și în coeziunea socială, consolidând “plasa de siguranță” pentru categoriile defavorizate și reducând polarizarea veniturilor.
Concluzii
Majorarea salariului minim de la 1 ianuarie 2026 apare ca o măsură necesară și inevitabilă, având în vedere atât angajamentele europene ale României, cât și realitățile economice interne. Pentru angajații cu venituri mici, creșterea propusă va oferi un binevenit răgaz financiar în fața valului de scumpiri din ultimii ani – practic, le va permite să își mențină standardul de viață și să nu cadă pradă sărăciei, compensând erodarea banilor provocată de inflație. Pentru economia națională în ansamblu, un salariu minim mai ridicat poate stimula cererea internă și poate impulsiona productivitatea, întrucât firmele vor fi încurajate să își eficientizeze operațiunile pentru a suporta costurile salariale. Pe plan social, măsura va contribui la reducerea inegalităților și la realizarea unei distribuții mai echitabile a creșterii economice.
Pe de altă parte, îngrijorările mediului de afaceri nu trebuie ignorate. Creșterea salariului minim vine cu provocări reale pentru companii, în special pentru IMM-urile care operează cu marje mici. Riscul de creștere a costurilor de producție, de ajustare a prețurilor sau de tensiuni pe piața muncii (reduceri de personal, migrarea în informal) există, dar poate fi atenuat prin politici adecvate. Guvernul ar putea acompania majorarea salariului minim cu măsuri de sprijin: reducerea contribuțiilor pe segmentul salariului minim (sau menținerea facilităților, cum este deducerea de 200-300 lei neimpozabili pentru cei pe minim), scheme de ajutor pentru microîntreprinderi, sau stimulente pentru automatizare și creșterea productivității. Astfel de măsuri ar reduce povara asupra angajatorilor, permițându-le să absoarbă mai ușor creșterea salariilor.
În ceea ce privește impactul macroeconomic, analiza indică faptul că o majorare moderată a salariului minim nu va deranja echilibrele: inflația nu va exploda din această cauză, după cum arată experiența și studiile recente, iar șomajul probabil nu va crește semnificativ atâta timp cât economia își păstrează trendul de creștere și cererea de forță de muncă rămâne ridicată. Bineînțeles, totul depinde de cât de mare va fi creșterea efectivă: un compromis în jur de 8-10% pare gestionabil, pe când o mărire extremă (peste 15-20%) ar fi mai greu de digerat de către firme. Din fericire, discuțiile par a se îndrepta spre varianta de mijloc, circa 50% din salariul mediu brut – adică în jurul valorii de 4.5–4.6 mii lei, ceea ce se încadrează într-un ritm sustenabil.
Concluzia este că majorarea salariului minim în 2026 va avea efecte preponderent benefice asupra costului vieții și puterii de cumpărare, întărind protecția socială a angajaților vulnerabili. Eventualele efecte adverse – cum ar fi mici creșteri de prețuri sau presiuni asupra unor firme – pot fi gestionate și nu anulează avantajele globale ale măsurii. România, aflată încă la coada clasamentului UE la capitolul salariu minim, face prin acest pas un demers de recuperare și de aliniere la standardele europene privind remunerarea decentă a muncii. În esență, salariul minim mai mare înseamnă investiție în oameni: le oferă șansa unui trai mai bun celor care muncesc din greu pe bani puțini și transmite un mesaj de justiție socială – acela că creșterea economică trebuie resimțită de toți, nu doar de cei din vârf. Ca orice politică publică, succesul depinde de implementare și echilibru, însă direcția este clară: un salariu minim mai ridicat, corelat cu costul vieții, poate contribui la o economie mai robustă și o societate mai echitabilă.
