Inflamația cronică, un precursor tăcut al leucemiei
Recent, un studiu realizat de cercetători de la Laboratorul European de Biologie Moleculară (EMBL), Universitatea Medical Center Mainz și Departamentul de Biomedicină din Basel, a scos la iveală că inflamațiile cronice pot altera, fără a produce simptome evidente, măduva osoasă, favorizând astfel dezvoltarea cancerelor de sânge cu ani înainte de diagnosticarea acestora.
Cercetătorii au identificat circuite inflamatorii autonome în microambientul celulelor stem hematopoietice, care apar cu mult înainte de manifestarea clinică a bolilor hematologice. Măduva osoasă, principala fabrică de celule sanguine și imune, funcționează pe baza unei coordonări meticuloase între celulele stem și cele de susținere, împreună cu semnalele imune care reglează echilibrul necesar regenerării.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, această coordonare devine tot mai fragilă. Inflamația persistentă, îmbătrânirea sau mutațiile genetice pot afecta comunicarea între celule, încetinind astfel procesul normal de reînnoire. Această situație poate conduce la hematozoză clonală cu potențial nedeterminat (CHIP), o condiție întâlnită la aproximativ 10-20% dintre persoanele de peste 60 de ani și la aproape 30% dintre cei care au depășit 80 de ani.
Chiar dacă CHIP nu generează simptome vizibile, riscurile asociate sunt semnificative. Probabilitatea de a dezvolta cancere de sânge crește de zece ori, în timp ce riscurile de boli cardiovasculare și deces prematur se dublează. O altă afecțiune legată, sindromul mielodisplazic (SMD), se caracterizează prin producerea anormală a celulelor sanguine și eșec progresiv al măduvei osoase; statistica arată că aproximativ 30% dintre aceste cazuri progresează către leucemie mieloidă acută.
Pentru a studia cum celulele stem afectate ajung să domine, echipa de cercetători a analizat probele de măduvă osoasă de la donatori sănătoși și pacienți cu CHIP și SMD, parte a cohortelor BoHemE. Aceștia au folosit tehnici avansate de secvențiere și imagistică, obținând o imagine detaliată a microambientului medular.
Rezultatele au relevat că, în stadiile incipiente, celulele stromale mezenchimale normale sunt înlocuite treptat de cele inflamatorii, care preiau controlul și întrețin un cerc vicios al inflamației. Aceste celule eliberează cantități mari de citokine și chemokine induse de interferon, atrăgând și activând celulele T, ceea ce amplifică inflamația și influențează negativ formarea normală a sângelui.
Un aspect surprinzător al studiului a fost constatarea că celulele stem hematopoietice afectate nu inițiază direct inflamația. Utilizând un instrument computațional, cercetătorii au reușit să distingă celulele mutate de cele sănătoase pe baza unor tipare anormale de procesare a ARN-ului.
În cazul SMD, rețeaua inflamatorie din microambientul măduvei osoase înlocuiește treptat mecanismele normale de reînnoire celulară. De asemenea, celulele stem alterate nu pot stimula producția de CXCL12, un semnal crucial pentru menținerea celulelor sanguine, explicând astfel deteriorarea funcției măduvei.
Cercetătorii subliniază că inflamația joacă un rol esențial în stadiile incipiente ale bolilor de sânge și că microambientul măduvei osoase ar putea reprezenta o țintă vitală pentru viitoarele intervenții. Abordările destinate să reducă inflamația sau să controleze semnalizarea interferonului ar putea contribui la menținerea funcției măduvei osoase la persoanele în vârstă cu CHIP. De asemenea, combinațiile de terapii țintite cu intervenții asupra microambientului ar putea încetini sau preveni progresia către SMD sau leucemie mieloidă acută.
Acest studiu consolidează teoria conform căreia inflamația cronică, de intensitate scăzută, asociată cu îmbătrânirea, joacă un rol important în dezvoltarea multor afecțiuni frecvente la vârstnici. Astfel, măduva osoasă se dovedește a fi un actor activ în procesele inflamatorii sistemice, nu doar un simplu organ producător de sânge.
Cercetarea a fost desfășurată în colaborare cu specialiști din Germania și Suedia și publicată în revista Nature Communications.
