Rezistența la insulină, un factor surprinzător în pierderea auzului
Un studiu recent, publicat luni în prestigioasa revistă Nature, a aruncat o lumină nouă asupra legăturii dintre rezistența la insulină și pierderea auzului. Analizând datele obținute de la 3.921 de adulți în cadrul sondajului național american NHANES (1999–2018), cercetătorii au descoperit conexiuni îngrijorătoare care merită atenția atât a medicilor, cât și a pacienților.
Cercetarea a clasificat pierderea auzului în trei tipuri distincte: la frecvențe joase, la frecvența vorbirii și la frecvențe înalte. Constatările au arătat că indivizii cu scoruri METS-IR ridicate, un indicator ce îmbină mai mulți parametri ai sănătății, inclusiv glicemia și trigliceridele, au avut o probabilitate cu 80% mai mare de a experimenta dificultăți în a percepe sunetele din spectrul vorbirii, comparativ cu cei cu scoruri mai mici.
Aceasta înseamnă că pierderea auzului în frecvența vorbirii, care se referă în principal la abilitatea de a înțelege conversațiile normale, poate influența în mod semnificativ calitatea comunicării și interacțiunii sociale. Așadar, o problemă legată de sănătatea metabolică ar putea avea implicații directe asupra unei funcții fundamentale a vieții de zi cu zi.
Cercetătorii au luat în considerare și alți factori de risc, precum vârsta, sexul, diabetul, hipertensiunea arterială, consumul de alcool, fumatul, expunerea la zgomot și utilizarea medicamentelor ototoxice, recunoscând astfel complexitatea factorilor implicați în pierderea auzului. De remarcat este faptul că legătura dintre rezistența la insulină și pierderea auzului la frecvențele joase sau înalte nu a fost la fel de evidentă.
Autorii studiului subliniază importanța conștientizării riscurilor asociate rezistenței la insulină, subliniind că aceasta ar putea provoca disfuncții microvasculare și neuropatie periferică, afectând astfel sistemul auditiv. Prin urmare, o gestionare eficientă a acestei condiții ar putea contribui semnificativ la prevenirea declinului auditiv.
Aceste descoperiri invită la o reflecție asupra interconexiunii dintre sănătatea metabolică și funcțiile senzoriale. Într-o eră în care problemele de sănătate metabolică devin tot mai comune, este crucial să înțelegem impactul potențial pe care aceste condiții îl pot avea asupra calității vieții.
