Pierderea unui părinte aduce nu doar durere, ci și o serie de obligații legale care trebuie rezolvate pentru ca averea familiei să fie preluată în mod corect de urmași. În termeni juridici, acest proces poartă numele de succesiune (sau dezbatere succesorală) și are reguli clare, fixate de Codul civil, de legislația fiscală și de regulamentele notariale. Mai jos găsești, explicat pe înțelesul tuturor, ce este succesiunea legală, cine poate moșteni, când și unde se deschide procedura, ce acte trebuie adunate, cât durează în medie și ce cheltuieli trebuie avute în vedere. Informațiile sunt actualizate la iulie 2025 și se referă exclusiv la situațiile în care defunctul nu a lăsat testament; dacă există un act testamentar, regulile de împărțire se schimbă.
1. Cine moștenește atunci când nu există testament?
În lipsa unui testament, averea defunctului este împărțită conform succesiunii legale. Legea stabilește patru „clase” de moștenitori, în ordinea:
- Descendenții directi – copiii, nepoții și strănepoții.
- Ascendenții privilegiați și colateralii de gradul I – părinții și frații / surorile.
- Ascendenții ordinari – bunicii și străbunicii.
- Colateralii ordinari – unchi, mătuși, veri de până la gradul al IV‑lea.
Soțul sau soția rămas(ă) în viață nu intră într‑o clasă separată, ci primește o cotă fixă alături de oricare dintre clasele de mai sus. De pildă, dacă există descendenți, soțul supraviețuitor ia 1/4 din bunuri, iar copiii împart restul de 3/4 în mod egal. Dacă nu sunt copii, dar trăiesc părinții și frații defunctului, soțul ia 1/2, iar cealaltă jumătate se împarte între părinți și frați. În absența oricărui moștenitor de sânge și a unui testament, averea trece la stat.
2. Unde și când se deschide succesiunea
Succesiunea „se deschide” juridic în momentul decesului și la ultimul domiciliu al persoanei. Practic însă, moștenitorii trebuie să sesizeze un notar din circumscripția respectivă pentru a începe formal dezbaterea. Oricare dintre moștenitori (sau chiar un creditor al defunctului) poate depune cererea.
Legea dă moștenitorilor un termen de un an – numit termen de opțiune succesorală – în care să declare dacă acceptă sau renunță la moștenire. Tăcerea echivalează, de regulă, cu renunțarea. Dincolo de aspectul juridic, există un motiv financiar să nu amâni prea mult: dacă succesiunea este finalizată în primele 24 de luni de la deces, se evită impozitul suplimentar de 1 % pe valoarea imobilelor moștenite. După doi ani, această taxă devine obligatorie și se achită chiar la notar.
3. Pașii principali ai procedurii
- Obținerea certificatului de deces de la primărie – document fără de care nu se poate deschide dosarul.
- Alegerea notarului competent și depunerea unei cereri de deschidere a succesiunii.
- Strângerea tuturor actelor: certificate de naștere și de căsătorie ale moștenitorilor, acte de proprietate, certificat fiscal pe numele defunctului, extrase de carte funciară, contracte de credit aflate în derulare, talon auto ș.a. Notarul te va lăsa să aduci copii, dar va verifica originalele.
- Declarația de opțiune succesorală – fiecare moștenitor acceptă sau renunță la moștenire. Acceptarea poate fi implicită (prin simpla participare la procedură) sau expresă, printr‑un act autentic.
- Audierea a doi martori care nu sunt rude apropiate, au peste 18 ani și cunosc familia. Ei confirmă, sub semnătură, că lista moștenitorilor este completă și că decedatul nu mai are alți urmași necunoscuți.
- Inventarierea bunurilor și datoriilor – la valorile oficiale stabilite de grila notarială, nu la prețul pieței.
- Stabilirea cotelor legale și redactarea certificatului de moștenitor. Acest document este „titlul de proprietate” al moștenitorilor și le permite să înscrie terenurile sau clădirile pe numele lor, să radieze ori să înscrie mașinile, să închidă conturile bancare etc.
Dacă toți moștenitorii sunt de acord, notarul poate finaliza totul relativ repede. În caz de litigiu serios (contestarea calității de moștenitor, refuzul semnării, neînțelegeri pe împărțeală), notarul suspendă procedura și dosarul se mută la instanță.
4. Acte obligatorii – checklist rapid
- Certificatul de deces (original).
- Certificat fiscal pe numele defunctului, emis de primărie – dovedește că nu există taxe locale restante.
- Acte de identitate pentru fiecare moștenitor + certificate de naștere / căsătorie.
- Acte de proprietate pentru fiecare bun (contracte de vânzare‑cumpărare, titluri de proprietate, extrase CF, talon auto).
- Documente privind datoriile – credite, leasing, restanțe la utilități.
- Procura autentică dacă unul dintre moștenitori nu poate fi prezent.
- Alte dovezi (hotărâri de divorț, acte de schimbare a numelui, adeverințe bancare) după caz.
Notarul poate cere și copii legalizate, dar în practică păstrează scanări, restituind originalele. Termenele de eliberare pentru unele certificate (ex. fiscal, extras CF) pot ajunge la 30–45 de zile, deci planifică‑ți timpul corespunzător.
5. Durata medie a succesiunii
Nu există un termen fix impus de lege, însă experiența practică arată că:
- Succesiunile simple (un imobil, câteva bunuri mobile, moștenitori puțini și cooperanți) se pot finaliza în 2–4 săptămâni de la depunerea completă a actelor.
- Succesiunile medii (mai multe imobile, moștenitori plecați în străinătate, documente lipsă) se încadrează de regulă între 1 și 3 luni.
- Cazurile complexe (litigii deschise, bunuri greu de evaluat, moștenitori minori sau dispăruți) pot depăși 6 luni și, dacă ajung în instanță, chiar mai mult.
Cheia rămâne organizarea: cu cât ai actele la zi și toți moștenitorii cooperează, cu atât mai repede vei obține certificatul de moștenitor.
6. Cât costă dezbaterea succesiunii
- Onorariul notarului – calculat procentual, pe tranșe de valoare. Pentru mase succesorale sub 15.000 lei, onorariul minim este de circa 150 lei. Pe măsură ce valoarea crește, tariful se adaugă în procente descrescătoare. De pildă, la 250.000 lei (aprox. 50.000 €) onorariul poate fi în jur de 3.300 lei; la 500.000 lei se poate apropia de 6.000 lei. Sumele se împart între moștenitori proporțional cu cota fiecăruia.
- Taxa de publicitate imobiliară – 0,15 % din valoarea fiecărui imobil, percepută de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară la înscrierea noilor proprietari. Pentru un apartament de 100.000 €, taxa este circa 800 lei.
- Impozitul de 1 % pe valoarea imobilelor, datorat statului doar dacă succesiunea se finalizează după doi ani de la deces. Dacă reușești să închei procedura în 24 de luni, scapi de acest cost.
- Taxe auxiliare – legalizări, extrase CF, verificarea registrelor notariale, traduceri, procuri separate. De obicei nu depășesc câteva sute de lei la un dosar obișnuit.
În total, o succesiune foarte simplă poate costa sub 1.000 lei, în timp ce succesiunile cu proprietăți de valoare mare pot ajunge la câteva mii de lei. Notarul nu va elibera certificatul până nu sunt achitate toate sumele.
7. Sfaturi utile pentru moștenitori
- Nu amâna demararea procedurii. Evită pierderea cotei și economisește taxele suplimentare.
- Începe dosarul chiar dacă nu ai toate actele; notarul îți va spune ce lipsește exact.
- Comunică deschis cu ceilalți moștenitori. Conflictele întârzie și scumpesc succesiunea.
- Planifică martorii din timp și asigură‑te că pot veni la data programată.
- Evaluează costurile de la început; solicită notarului o estimare scrisă.
- Verifică eventualele datorii ale defunctului – creditele devin obligația moștenitorilor proporțional cu cota acceptată.
- Păstrează chitanțele pentru orice plată; majoritatea cheltuielilor se pot deduce când se face partajul bunurilor lichide.
Succesiunea nu trebuie să fie un labirint birocratic. Cu actele potrivite, cu un notar bine ales și cu o minimă coordonare între moștenitori, procedura se poate încheia rapid, evitând cheltuieli inutile și blocaje juridice. Ține minte termenele (un an pentru opțiune, doi ani pentru scutirea de impozit), adună din timp toate documentele de proprietate și clarifică‑ți din start poziția față de avere. În final, certificatul de moștenitor este pașaportul care îți permite să intri legal în posesia bunurilor – fie că vrei să locuiești în ele, să le vinzi sau să le lași, la rândul tău, moștenire. Procedează organizat, informează‑te din surse oficiale și nu ezita să ceri ajutor profesional ori de câte ori situația pare că depășește un scenariu standard. Astfel, vei putea transforma un proces obligatoriu într‑un demers eficient și transparent, care să onoreze memoria celui care nu mai este.
