Reducerea celulelor infectate cu HIV la un pacient cu cancer: O descoperire promițătoare
Cercetările din ultimele decenii au transformat infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV) dintr-o condamnare la moarte într-o boală cronică care poate fi gestionată. Terapia antiretrovirală permite majorității pacienților să își mențină virusul la niveluri nedetectabile. Cu toate acestea, completarea eliminării virusului rămâne extrem de rară, fiind documentată doar în câteva cazuri excepționale. O nouă cercetare sugerează o scădere semnificativă a celulelor imune infectate, oferind o direcție promițătoare pentru viitor.
Începând cu anii ’80, cercetările privind HIV/SIDA au evoluat considerabil, ducând la dezvoltarea de medicamente și practici clinice care permit persoanelor infectate să trăiască o viață activă, cu condiția respectării tratamentului. În lipsa unei terapii curative, virusul persistă în organism sub formă de provirus, constituit din fragmente de ADN viral integrate în genomul celulelor T, ce pot rămâne inactive de-a lungul timpului.
Recent, un studiu publicat în Journal of Clinical Investigation a examinat cazul unui pacient infectat cu HIV care urma tratament pentru cancer pulmonar metastatic. După chimioterapie, cercetătorii de la Johns Hopkins Medicine au observat o reducere semnificativă a celulelor T CD4+ infectate, esențiale pentru persistența infecției.
De obicei, provirusurile se integrează în genomul celulelor T, fiind transmise celulelor „fiice” în urma diviziunii, un proces denumit expansiune clonală. Acest mecanism duce la creșterea numărului de celule infectate în timp. Provirusurile pot rămâne inerte sau se pot reactiva, generând noi particule virale, în special dacă tratamentul antiretroviral este oprit.
Celulele T CD4+, cunoscute și sub denumirea de celule T helper, au un rol crucial în răspunsul imun. Ele recunosc agenții patogeni, stimulează celulele B să producă anticorpi și ajută celulele T CD8+ să elimine cele infectate. Prezența provirusurilor latente în aceste celule complică adesea procesul de eradicare totală a virusului.
Pacientul în cauză a fost tratat cu două medicamente chimioterapice, paclitaxel și carboplatină. Cercetătorii au speculat că celulele T CD4+ infectate cu HIV ar putea fi deosebit de sensibile la aceste medicamente, iar proliferarea lor ar fi fost astfel inhibată.
Pentru a testa această ipoteză, echipa de cercetare a analizat o populație clonală de celule T CD4+ infectate, care conținea un provirus activ. Celulele au fost stimulate cu un fragment de proteină HIV, iar apoi au fost supuse tratamentului cu paclitaxel și carboplatină, comparativ cu alte grupuri de control. Rezultatele au arătat că celulele infectate netratate continuau să se dividă, pe când cele tratate nu au mai prezentat proliferare.
Deși acest rezultat a fost observat într-un singur caz, cercetătorii subliniază necesitatea unei interpretări prudente și intenționează să studieze dacă un comportament similar se manifestă și în celulele T CD4+ de la alți pacienți infectați cu HIV. Ei sugerează că sensibilitatea crescută a acestor celule la chimioterapie ar putea fi asociată cu multiplicarea constantă a acestora prin diviziuni repetate.
Dacă aceste observații se confirmă în alte cazuri clinice, ele ar putea deschide calea pentru viitoare strategii care să vizeze eliminarea selectivă a celulelor T infectate, fără a afecta alte mecanisme prin care HIV reușește să rămână în organism. Aceasta ar putea revoluționa modul în care este tratată infecția cu HIV în viitor.
