Strategia diplomatică a președintelui Donald Trump, fondată pe utilizarea forței militare, se concentrează asupra emisferei vestice și Orientului Mijlociu, ceea ce ar putea oferi Chinei o oportunitate economică semnificativă în Asia, o regiune cu o valoare strategică mult mai mare. În timp ce flota americană supraveghează Caraibele și zonele din jurul Iranului, apar riscuri ca SUA să subestimeze importanța prezenței lor în prevenirea conflictelor în regiuni esențiale, afirmă jurnaliștii de la Bloomberg.
De mai bine de zece ani, strategii americani subliniază necesitatea unei reorientări către Asia, unde se află motorul creșterii economice globale. Această schimbare ar necesita, printre altele, ca SUA să-și alinieze aliații pentru a contracara influența Chinei și să respecte regulile internaționale, în cazul în care doresc ca și alții să facă la fel.
Cu toate acestea, Trump a demonstrat disponibilitatea de a exercita presiuni asupra națiunilor aliate prin revendicări teritoriale sau amenințări comerciale, fără a mai respecta întotdeauna aceste angajamente. Administrația sa a declarat că singura lege reală în afacerile internaționale este „legea junglei”, propunând o viziune mondială centrată pe sfere de influență, în care controlul SUA asupra propriului teritoriu rămâne prioritar.
Prețul ridicat al conflictului
Regiunile asiatice au o importanță economică enormă în comparație cu cele acoperite de „Doctrina Monroe” a lui Trump. Dacă se declanșează conflicte, SUA ar putea fi incapabile să se mențină în afara lor. Impactul, conform unei analize recente a Bloomberg Economics, ar fi devastator.
Un conflict în Taiwan ar putea genera pierderi de peste 10 trilioane de dolari la nivel global, depășind efectele pandemiei și crizei financiare mondiale. Porturile din Marea Chinei de Sud gestionează anual aproximativ 4 trilioane de dolari în comerțul mondial. Deși statele baltice nu sunt fundamentale pentru lanțurile de aprovizionare globale, o încălcare a integrității lor teritoriale ar reprezenta o vulnerabilitate majoră în securitatea europeană.
Deși multe dintre amenințările lui Trump nu se concretizează, impactul acestora generează neliniște printre aliați. De exemplu, după ce a provocat îngrijorare prin dorința de a anexa Groenlanda, a renunțat la intenții mai ambițioase. Referitor la tarife, doar o pătrime dintre cele anunțate sunt implementate efectiv, iar fiecare episod sporește incertitudinea în rândul partenerilor SUA.
„Davos cu arme”
Acestea sunt subiectele centrale de discuție la Conferința de securitate de la München, un eveniment denumit uneori „Davos cu arme”, unde lideri din Europa și nu numai se reunesc. Aici, s-au conturat prima dată cauzele multor schimbări esențiale în politica internațională.
Orientul Mijlociu se află acum în centrul atenției, în contextul în care Trump amenință cu o escaladare militară. Un eventual atac împotriva Iranului ar putea crește dramatic prețurile petrolului, afectând economia globală. Negocierile între SUA și Iran pentru o soluție continuă, iar premierul israelian Benjamin Netanyahu se va întâlni cu Trump pentru a discuta strategii comune.
Trei mari economii pentru petrol
Conflictul poate fi considerat o alegere deliberată, o distragere strategică de la Asia, iar unii din Washington își exprimă îngrijorarea că SUA, ca putere în declin, ar trebui să-și ajusteze sfera de influență, optând pentru lupte esențiale. Acest tip de argumentație a fost avansat și pentru reducerea sprijinului acordat Ucrainei.
Conform celor mai recente previziuni din partea Bloomberg Economics, Asia, cu o creștere a PIB-ului estimată de la 38 de trilioane de dolari în 2025 la 55 de trilioane de dolari până în 2035, este pe cale să devină centrul economic al lumii, comparativ cu o previziune de doar 11,5 trilioane de dolari pentru SUA. Această diferență sugerează o posibilă cedare a influenței americane în favoarea Chinei.
Administrația Trump își declară angajamentul față de Asia, unde observăm o existență continuă a liderilor pro-americani. Cu toate acestea, măsurile luate recent contrazic aceste afirmații și evidențiază o abordare complicată în relațiile comerciale, lăsând TSMC din Taiwan, un actor-cheie la intersecția tehnologiei, într-o situație precară.
Echilibrul strategic se schimbă
China a investit masiv în flota sa navală și se află în cursa pentru a depăși capacitățile SUA în acest domeniu. În acest sens, resursele militare ale Americii sunt deja distribuite pe alte teatre de operațiuni, ceea ce scade puterea de descurajare în Asia și crește probabilitatea ca Beijingul să acționeze în privința Taiwanului.
Pe de altă parte, aliații tradiționali ai SUA încep să se distanțeze, căutând soluții alternative pentru a obține sprijin, având în vedere imprecizia politicilor lui Trump. Anul trecut, liderii Canadei și Regatului Unit s-au întâlnit cu oficiali din Beijing pentru a explora opțiuni de colaborare.
Declarațiile din tabăra occidentală, cum ar fi cele ale fostului guvernator canadian Mark Carney, denunță ordinea internațională actuală și sugerează că ne aflăm într-o perioadă de ruptură mai degrabă decât de tranziție către o nouă configurație geostrategică.
Discrepanțe între tumult și beneficii
Din punct de vedere economic, există o discrepanță între haosul generat de Trump și beneficiile potențiale ale acțiunilor sale. Resursele din Groenlanda, de exemplu, rămân inaccesibile sub gheață, iar Statele Unite riscă să piardă relațiile vitale cu Europa.
În strategia de securitate națională, comerțul transatlantic este recunoscut ca un fundament al economiei globale, dar nutrind neîncredere în capacitatea anumitor țări europene de a rămâne parteneri de încredere.
Atât în Groenlanda, cât și în Venezuela, acțiunile lui Trump ridică semne de întrebare. Venezuela este într-o criză economică profundă, iar încercările Americii de a interveni nu garantează rezultate favorabile.
În concluzie, strategia lui Trump pare să oscileze între intenții grandioase și realitatea complexă a geopoliticii, lăsând multe întrebări fără răspuns în privința efectelor pe termen lung asupra influenței americane în lume.
