Strategia Comercială a Lui Trump: O Presiune Economică Asupra Partenerilor Internaționali

Donald Trump continuă să promită un viitor comercial diferit, însă europeanii rămân în fața unei dileme. Cu toate că în afară de Marea Britanie rezultatele sunt predominant declarative, președintele american a avansat propuneri prin care SUA ar impune tarife importurilor, în timp ce alte state ar trebui să păstreze piața deschisă pentru produsele americane. Această abordare seamănă cu un „bullying” comercial, iar întrebarea esențială este de ce economii importante, precum Uniunea Europeană, ezită să conteste aceste condiții.

Importanța și vulnerabilitatea Marii Britanii, precum și nevoia de a proteja piețele interne, ar putea explica această supunere. Exportatorii germani, printre cei mai mari din Europa, par a fi mai degrabă disperați în fața amenințării tarifelor americane. Fără o conducere europeană fermă — Ursula von der Leyen fiind percepută mai mult ca un mesager decât ca un lider decisiv — Uniunea nu a reușit să formuleze o reacție coerentă și strategică. Astfel, nu a reușit să propună un cadru echitabil pe termen lung ce să apere interesele economice ale blocului european.

Obiectivele lui Trump sunt evidente: dorește să impună un regim comercial în care SUA să taxeze importurile, în timp ce ceilalți parteneri comerciale vor fi obligați să își mențină piețele deschise. Se pare că această strategie nu este doar o manevră electorală, ci o orientare strategică pe care administrația Trump ar putea s-o valorifice cu succes.

Care ar fi implicațiile?

Politica propusă de Trump ar duce, inevitabil, la majorarea prețurilor pentru consumatorii americani, estimativ cu 15-20%. Aceste costuri suplimentare s-ar traduce în venituri la bugetul federal, provenind din sumele cetățenilor. În schimb, companiile americane care nu se confruntă cu tarife în alte piețe ar putea obține un avantaj competitiv.

Economia Statelor Unite este, în principal, bazată pe servicii, nu pe producția de bunuri. Prin urmare, în pofida acestor acorduri tarifare, devine puțin probabil ca SUA să devină un jucător de talie mondială în sectorul manufacturier. În general, produsele sunt vândute cu marje mici, iar pentru ca Statele Unite să concureze cu marii producători, cum ar fi China, ar avea nevoie de o competitivitate sporită. Cel mai probabil, rezultatele vor consta într-o reducere a importurilor, cu un impact parțial asupra deficitului comercial, dar fără a schimba fundamental structura economică a națiunii.

Produsele fabricate în țări cu costuri mai scăzute, nu doar în China, ci și în alte state europene, vor rămâne competitive. China nu este un lider în exporturi doar pentru că are salarii mici; acest aspect este relevant, dar nu unic. Capacitățile logistice și infrastructura industrială sunt dificile de replicat rapid în SUA.

Pe termen lung: protecționismul ajută sau dăunează?

Studiile istorice referitoare la politicile protecționiste indică faptul că statele care au încercat să își protejeze industriile prin tarife vamale au sfârșit, de cele mai multe ori, cu sectoare industriale mai puțin competitive. Într-o țară precum SUA, care nu excelează în producția de bunuri de consum masiv, este greu de crezut că o astfel de abordare ar conduce la revitalizarea manufacturii.

Totuși, un impact pozitiv ar putea apărea în domeniul fiscal: veniturile generate din tarife ar putea contribui la reducerea deficitului bugetar alarmant, care depășește 6% din PIB într-o perioadă de stabilitate economică.

Trump a menționat și intenția de a repatria unele industrii strategice, esențiale pentru securitatea națională. Însă, impozitarea de 15-20% nu este suficientă pentru a atrage înapoi producția relocată în Asia, în special în China, unde costurile de producție sunt, adesea, la jumătate față de cele din America. Repatrierea unor lanțuri de producție necesită măsuri complementare, precum stimulente fiscale, investiții în infrastructură, dezvoltarea resurselor umane și o accelerare a tehnologizării.

Concluzie

Strategia tarifară a lui Trump, bazată pe presiunea economică, poate genera anumite beneficii fiscale pe termen scurt și poate reduce importurile. Totuși, este puțin probabil ca aceasta să transforme profund economia americană într-o economie axată pe exporturi. Protecționismul nu se dovedește a fi o soluție de durată, iar fără reforme fundamentale în ceea ce privește competitivitatea și inovația, SUA riscă să rămână dependente de importuri, chiar și la prețuri mai mari.