Strategii comerciale sub presiunea lui Trump: Reformele cerute aliaților, de la apărare la taxe digitale
Președintele Statelor Unite, Donald Trump, își intensifică presiunea asupra aliaților printr-o serie de cerințe menite să transforme radical peisajul comercial și diplomatic la nivel global. Recent, agenda negocierilor comerciale a evoluat dincolo de simplele tranzacții economice, aducând în prim-plan subiecte sensibile precum bugetele de apărare, reglementările giganților tehnologici și pactele de încetare a focului.
Un aspect central al acestei strategii este utilizarea tarifelor ca instrument de negociere. De la impunerea unor tarife extinse asupra majorității partenerilor comerciali în aprilie, Trump transformă aceste măsuri într-unelte de presiune economică, cerând, în schimb, modificări în politica de apărare și în legislația națională a țărilor negociatoare. De exemplu, Casa Albă a pus pe masă cerințe specifice, precum creșterea bugetelor pentru apărare și anularea unor legi naționale care ar putea dezavantaja companiile americane.
Un exemplu semnificativ este acordul temporar între Israel și Iran, care a fost folosit de Trump ca o monedă de schimb în discuțiile cu China, în care le-a solicitat să achiziționeze mai mult petrol din Statele Unite.
Este o abordare inovatoare care redefinește concepția tradițională asupra tarifelor; acestea nu mai sunt doar un mecanism economic, ci și un instrument prin care se conturează o nouă ordine internațională.
Riscuri pentru cei ce refuză cerințele
Ce se întâmplă însă cu cei care nu acceptă aceste cerințe? Canada are de exemplu, a fost exclusă din negocieri recent, după ce a refuzat să renunțe la taxa digitală pe care o aplică giganților tech americani, iar Trump a catalogat această poziție drept „un atac direct și flagrant asupra țării noastre”.
Acest tip de abordare „totul pe masă” generează confuzie în rândul liderilor internaționali, care se confruntă cu un sistem de reguli neclar. Astfel, partenerii comerciali oscilează între frustrare și adaptare. Un oficial asiatic a observat: „Nu e clar că funcționează. Dar Trump nu arată semne că ar căuta o soluție.”
Pentru administrația Trump, tocmai natura fără precedent a acestei strategii justifică amploarea sa. Un oficial american, sub protecția anonimatului, a argumentat că se dorește „resetearea unui status quo vechi de decenii în care SUA au fost, în esență, exploatate — în comerț, apărare și securitate.”
Un exemplu recent este amenințarea cu tarife noi adresată Spaniei în cadrul summitului NATO, ca urmare a refuzului acesteia de a-și crește cheltuielile pentru apărare. Deși Spania nu poate negocia acorduri comerciale individuale, mesajul politic a fost clar.
Oferte de pace legate de comerț
Interesant este faptul că Trump sugerează că medierea între diferite conflicte, cum ar fi cele dintre India și Pakistan sau Israel și Iran, poate fi transformata în oportunități de creștere pentru exporturile americane. De pildă, China ar trebui să achiziționeze mai mult petrol american, ca semn de recunoștință pentru rolul Washingtonului în acordurile din Orientul Mijlociu.
Această strategie nu este nouă, având la bază tarifele impuse asupra Chinei pentru protejarea proprietății intelectuale și asupra Mexicului pentru a stopa migrația din America Centrală.
Astăzi, subiectele discutate includ și criza opioidelor, precum fentanilul, precum și regimul Maduro din Venezuela. Toate acestea sunt accompanyate de amenințări directe: tarifele impuse fiind comparate cu embargourile de facto.
Parteneri reticenți și negocieri complicate
Peste 60 de parteneri comerciali sunt implicați în discuții cu SUA, dar tiparul impus de Trump – caracterizat de complexitate, unilateralism și lipsă de transparență – îngreunează susținerea acestor acorduri. Oficialii europeni sunt îngrijorați că un acord perceput ca dezechilibrat ar putea să devină vulnerabil politic.
Chiar și acolo unde s-au făcut concesii, cum este cazul Regatului Unit, se impune un tarif de bază de 10%, ceea ce a stârnit reacții negative și din partea altor state membre ale Uniunii Europene.
În ciuda nemulțumirilor publice, foști oficiali americani nu observă semne de schimbare în abordarea actualei administrații. După cum afirmă Patrick Childress, fost consilier juridic al Reprezentantului Comercial al SUA, „Nu există semne că administrația va renunța la această strategie.”
Va fi interesant de urmărit cum aceste negocieri vor evolua în continuare și ce impact vor avea asupra relațiilor internaționale.
