Chimioterapia și îngrijorarea neuropatiei: O nouă direcție în cercetare
Durerea persistentă, furnicăturile și amorțelile resimțite la nivelul extremităților reprezintă unele dintre cele mai frecvente efecte secundare ale tratamentelor oncologice, probleme ce pot continua mult timp după încheierea terapiei. Recent, un studiu preclinic sugerează că aceste simptome nu derivă doar din afectarea nervilor, ci implică, de asemenea, o reacție de stres din parte celulelor imune. Această reacție ar putea fi combatută cu ajutorul unui medicament deja testat în tratamentele pentru cancer.
Cercetările efectuate de Weill Cornell Medicine și Wake Forest University School of Medicine arată că chimioterapia activează un mecanism de „alarmă” în celulele sistemului imunitar, provocând inflamație și vătămarea nervilor periferici. Această descoperire contribuie la înțelegerea neuropatiei periferice induse de chimioterapie (CIPN), o problemă care afectează până la 50% dintre pacienți și se manifestă prin diverse simptome neplăcute.
Din păcate, lipsa tratamentelor eficiente pentru CIPN impune adesea pacienților să reducă dozele de chimioterapice sau să oprească prematur terapia oncologică. Recent, un articol publicat în revista Science Translational Medicine oferă o posibilitate de prevenire a acestui efect advers, incluzând și opțiunea unor teste de sânge care să identifice pacienții predispuși la dezvoltarea CIPN.
Echipa condusă de dr. Juan Cubillos-Ruiz și dr. E. Alfonso Romero-Sandoval a studiat anterior rolul unei căi de stres celular, cunoscută sub numele IRE1α–XBP1, care funcționează ca un sistem de avertizare molecular pentru celulele imune expuse la stres. Această cale poate exacerba inflamația, iar în cadrul noilor cercetări, au fost utilizate modele de șoarece pentru a reproduce leziunile nervoase întâlnite la pacienții tratați cu medicamente chimioterapice de tip taxan.
Cercetătorii au observat că paclitaxelul, un medicament utilizat frecvent, determină o producție excesivă de specii reactive de oxigen în celulele imune, ceea ce induce stres celular. Acesta activează IRE1α, forțând celulele imune în stări inflamatorii severe. În urma acestor schimbări, celulele imune migrează către ganglionii rădăcinii dorsale, eliberând substanțe inflamatorii ce afectează fibrele nervoase și contribuie la simptomele specifice CIPN.
Interesant este că cercetătorii au reușit să reducă această inflamație prin blocarea funcției IRE1α la nivelul celulelor imune, ceea ce a dus la o diminuare semnificativă a comportamentului asociat cu durerea neuropată în modelele de șoareci. De asemenea, testarea unui inhibitor farmacologic al IRE1α, deja în studii clinice pentru oncologie, a demonstrat că administrarea concomitentă cu paclitaxelul protejează terminațiile nervoase.
Deși medicamentele menționate sunt încă în faza experimentală, progresele realizate ar putea grăbi evaluarea lor pentru a reduce efectele adverse neurologice asociate chimioterapiei. Acești inhibitori sunt în prezent testați la pacienți cu tumori solide avansate, având scopul de a preveni atât creșterea tumorală, cât și deteriorarea nervilor.
Studii recente au indicat că femeile supuse tratamentului cu paclitaxel pentru cancere ginecologice prezentau semne timpurii de activare a căii IRE1α–XBP1 în celulele imune, chiar înainte ca simptomele severe de CIPN să devină evidente. Aceasta deschide posibilitatea dezvoltării unor teste predictive de sânge care să determine riscul individual, permițând astfel intervenții timpurii.
Dacă aceste descoperiri sunt confirmate prin studii clinice ulterioare, ar putea manifesta perspective promițătoare pentru strategii de protecție neurologică, ajutând pacienții să continue terapia oncologică fără a suferi din cauza neuropatiei pe termen lung.
